Intrebari si amintiri dintr-un april alb

E primăvară…sau mintea îmi joacă o festă?

20.04…și cade zăpadă peste oraș, peste trecut…

De ce ninge? Fulgii în dansul lor naiv se prind de vârful nasului, de gene, alunecând pe obraz și transformând lacrima sărată într-un surâs.

Îmi zămbesc ștrengar, vrând să-mi readucă iubirea pierdută în gânduri și cuvinte prost rostite.

Am fost fericiți sau doar ne prefăceam? Și atunci era un sfârșit de april, când ai plecat fărâmând castelele de nisip; făurite împreună ca vise frumoase, ce urmau să ne unească.

Știi că acum ninge și mă gândesc la tine? Ești bine? Demult nu mai am vești de la tine. Acele ultime minute ne-au despărțit.

Aș vrea să-ți spun că ninge și dragostea nu moare. „Ce copilărie!”, ai fi spus. „Oamenii maturi nu visează cu ochii deschiși ca tine la ninsoare”. „Poate, ai dreptate, aș fi răspuns, dar eu vreau să rămân copil”. Nu știu ce ai crede, tu, adult ce știi minți frumos.

Și totuși, este april, și ninge cu fulgi mari ca o amintire de astă iarnă…când totul era alb ca și acum.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s