Jurnalul unei doamne

Cred, că nu comitem o indiscreție, dacă vom deschide primul caiet îngălbenit și puțin prăfuit al doamnei T. ,fiindcă de la decesul ei au trecut atâția ani și nimeni, în afara doritorilor de aventuri, nu mai este interesat de a citi un jurnal, fie el și al unei doamne.

Scria încet, dându-și câte o șuviță rebelă după urechea frumos conturată. „A fost o serată reușită. Toți invitații au petrecut, sper, într-un mod plăcut seara. Tânărul brunet a stat retras și îmi urmărea fiecare mișcare. Singurul dans, pe care mi l-a oferit mai mult din obligație, l-a trădat drept un bun dansator. Nu înțeleg de ce nu a dansat mai mult cu toate tinerele. Părea foarte preocupat de discuția cu vărul meu. Andrei este un băiat educat și a avut ce vorbi cu el. Poate îl voi mai vedea la serata promisă de tatăl lui Andrei și îl voi cunoaște mai bine.”

O scurtă bătaie în ușă o făcu să se oprească din scris. În cameră intră menajara, care îi anunță vizita unui domn. Se gândi că era cam târziu pentru vizite, dar domnul insista să fie primit. Îi spuse menajerei să îl poftească în camera ei. După câteva minute, timp în care își aranjă puțin părul, în cameră intră tânărul retras de la serată. Doamna T., pe atunci tânără și frumoasă, se miră de această apariție.

– Vă rog, să mă iertați, că am venit la această oră, se scuză tânărul. Am un mesaj pentru dumneavoastră și 10 caiete pentru a vă scrie amintirile în viitor, căci știu că veți avea o viață plină de lucruri ce merită scrise într-un Jurnal. Tânara rămase surprinse și întrebă:
– Un mesaj pentru mine? Ce fel de mesaj? Cine mi-l trimite prin dvs? De fapt, cine sunteți?
– Da, un mesaj din partea Divinității, deoarece sunt un Mesager divin. Nu vă mirați că vin sub această înfățișare, însă altfel nu aveam să ajung pe Terra, planeta cea mai involuată din punc de vedere spiritual. Mesajul este că va trebui să vă scrieți tot ce veți trăi șifaceți oamenii să înțeleagă că trebuie să devină buni, iubitori de spiritualitate și să aibă încredere în ei și Divinitate. Știu că nu va fi ușor, dar aceasta este misiunea dvs și a fiecărui pământean. Mai aveți ceva de făcut. La finalul fiecărei zile întrebați-vă: „Am făcut azi un om măcar să zâmbească?” Acestea fiind spuse, Mesajerul dispăru.

 

Tulburată de asemenea cuvinte, se așeză pe un scaun și reflecta la spusele Mesagerului, vrând să le înțeleagă pe deplin. Văzu caietele și își zise că nu visase.

„Grea misiune, dar plăcută.” Astăzi am făcut pe cineva să zâmbească? Probabil, serata a fost un prilej de bucurie pentru suficiente persoane, dar cred că nu doar la aceste bucurii se rezumă misiunea mea. Va trebui să devin cu totul altă persoană, responsabilă și conștientă de menirea mea.”

Își chemă menajera și îi dărui buchețelul de lăcrămioare aflat pe măsuța de scris. Când îl primi, menajara zâmbi din tot sufletul, mulțumind și întrebând:

– Știați că îmi plac lăcrămioarele?

– Am bănuit. Te-am văzut ieri, când le-ai cules din grădină. Le miroseai și le priveai îndelung.

După ce a ieșit, zâmbi la rândul ei și spuse în șoaptă: „Am reușit! Prima zi, primul zâmbet. E minunat!”

Se îndreptă apoi spre masa de scris, dorind să noteze acest fapt. Primele cuvinte pe care le scrisese in acest jurnal inedit au fost: ” faceți oamenii să înțeleagă că trebuie să devină buni, iubitori de spiritualitate și să aibă încredere în ei și Divinitate. Apoi,puse capul pe vraful de caiete și adormi.

Pentru alte jurnale interesante, vă invit să vizitaţi clubul cuvintelor.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s