Schimbarea

Rotea între degete paharul de cristal plin pe jumătate cu vinul rubiniu, ce făcea mici bule. Masa de biliard era liberă, dar se săturase să piardă mereu și să fie luat peste picior de amicii săi. Totuși, împinse cu silă o bilă.
Bău ultima picătură și se îndreptă spre primul chelner, pentru a plăti consumația. Scoase din punga de piele două bancnote.
Ieși în strada aproape pustie la acea oră târzie. Mergea cu pași grăbiți spre casă. Se gândea la viața lui agitată și își spuse mai categoric ca niciodată că trebuie să facă o schimbare, o transformare în mai bine.
Ideea unei excursii îi trecu prin mintea sa obosită. Ajunse în dreptul unei farmacii permanente. Cumpără câteva produse pentru plajă și un unguent, pentru că vroia să își protejeze pielea de soare. Se și vedea la mare într-un hotel modern. În sfârșit, luase o hotărâre ce urma să îi schimbe pentru tot restul vieții cursul acesteia. Nu mai putea trăi astfel, era decis.
Când se află în casă, deja începu să facă bagajul pentru excursie.

Pe parchet așeza pachet lângă pachet în ordine și încerca să își amintească ora, la care avea primul tren spre Mamaia. Cum nu reuși acest lucru, sună la Informații CFR și află că peste patru ore avea un tren. Puse totul în rucsacul cel mai mare, dar îi mai rămase de pus și într-o geantă de mână.

Mulțumit de ce făcuse, se așeză puțin să doarmă. Somnul nu fusese prietenul său, de când se știa. Așadar, stătu treaz și așteptă să sune ceasul deșteptător. Sosi și clipa plecării la gara.

Trenul era tras la linia a doua și trebui să treacă peste linia întâi. O sări cu multă veselie, precum făcea când era student și pleca cu prietenii în Vamă. Acum, alesese Mamaia pentru confort și plaja cu nisipul fin, fără prea multe alge în marea transparentă și calmă. În tren nu ațipi deloc, ci privi peisajul, de care se dezobișnuise. Ajunse şi în curând, avea să se cazeze, dar mai întâi vroia să facă o baie în mare.  Simţea că păşise spre un alt capitol al vieţii sale. Era ca şi cand cineva îl aştepta acolo. Când fu pe tărm, strigă cât îl ținu gura: „Bun regăsit Viață! Unde ai fost atâția ani?”

Auzi cum i se raspundea de undeva de departe, din muzica valurilor: „Aici eram! Doar că  nu mă vedeai!”

Text scris pentru clubul cuvintelor. Pentru alte jocuri vă invit să vizitaţi tabelul găzduit de Eddie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s