Palatul părăsit

Îi mai luă o dată temperatura și era aceeași. Se foia în pătuț și respira cu greu.

-Hai, încearcă să adormi, îi spuse cu blândețe.

-Mă doare aici, zise copilul arătând gâtul. –

 – Știu, o să treacă dacă adormi, îl minți ea. Vrei să îți spun o poveste?

-Da, vreau o poveste de-a ta!

-Bine, îți voi spune.

A fost odată un împărat, care avea trei băieți frumoși și deștepți. Cel mai mic era cel mai frumos și isteț. Împăratul îl iubea cel mai mult și mezinul încerca să își mulțumească mereu tatăl, care de acum începuse să îmbătrânească și dorea să își vadă copiii rostuiți. Avea o mare grijă pentru palatul său și îi plăcea să fie întotdeauna plin cu tineri de seama copiilor săi, neplăcându-i singurătatea pe care o considera mai rea decât suferința sau moartea.

Într-o zi le spuse fiilor săi că unchiul lor se îmbolnăvise și trebuia ca unul dintre ei să îl aducă la el în împărăție.

Plecă fiul cel mare, dar după o săptămână un sol îl anunță pe împărat că acesta dispăruse în Pădurea Fermecată. Același lucru se întâmplă și cu fiul mijlociu, deși tatăl îi spusese să fie cu multă băgare de seamă. Acum, la palat rămăsese doar fiul cel mic, iar tatăl spusese că va trimite după fratele său bolnav pe una din slugi, deoarece nu vroia să rămână fără nici un fiu, mai ales, fără de mezinul, pe care îl iubea atât de mult.

Între timp, palatul căpătase un aer trist și părăsit, fiindcă în afară de cele mai credincioase sluji, nu mai venea nimeni. Oamenii vorbeau că ar fi vorba de o vrajă la mijloc făcută de Zâna Apelor, care se certase cu Zâna Pădurilor și Zâna Zânelor.

Zâna Apelor vroia să se căsătorească cu fiul cel mic al împăratului și îi făcuse să dispară pe fii cei mari în Pădurea Fermecată. Aceștia se întâlniseră acolo cu celelalte Zâne și puseră la cale un plan, pentru a-l ajuta pe fratele lor să plece, fără știrea tatălui la unchiul bolnav.

Printr-o rândunică, mezinul află ce puseseră la cale Zânele cu frații lui și într-o noapte plecă la unchiul său și peste patru zile mare îi fu uimirea împăratului, când își văzu fratele sănătos, căci fusese o minciună că ar fi bolnav.

Fiind Zâne, Zâna Apelor, Zâna Pădurii și Zâna Zânelor deveniră iarăși bune și fiecare se căsători cu câte un fiu de împărat. La nunțile lor, palatul era din nou plin de veselia tinerilor.

-Ia să vedem temperatura, căci povestea mea s-a terminat. Cu un surâs pe buze, copilul dormea dus și nu îi mai puse termometru.

-Bine că ai adormit!, spuse ea, și se întinse pe canapea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s