Femeia din tablou

Descuie încet ușa modestului ei apartament și intră. Puse în frigider cumpărăturile și merse să facă o baie fierbinte, căci ploaia o udase până la piele. Când plecase spre casă ploua mărunt, dar pe drum începu să plouă cu găleata. Umbrela o uitase la bătrâna, pe care o îngrijea decând murise și tatăl ei. Despre mama sa știa foarte puține lucruri, fiindcă plecase Dincolo când avea șase săptamâni. Fusese crescută de tată, după ce terminase liceul.
Baia o învigoră și acum își pregătea câteva sandvișuri și un ceai cald. De obicei mânca foarte puțin. Apartamentul era mobilat, însă ea adusese multe cărți din biblioteca unui unchi bogat care îi dăduse și un tablou ce înfățișa o femeie tânără, frumoasă, elegantă; pe care o admira de câte ori își termina rugăciunile, pentru că așezase tabloul lângă icoană. Îi era tare drag! Învățase pe de rost fiecare amănunt al tabloului, adică trăsăturile tinerei femei. Avea ceva care o atrăgea și nu își putea explica ce anume!
Luă o carte începută cu vreo două zile în urmă. Îi plăcea să își completeze cultura generală citind și își reproșa că nu era atentă la lectură;gândurile îi erau acum la povestirea bătrânei de care avea grijă.
Astăzi îi povestise despre fiica ei, care fugise cu un tânăr când împlinise 18 ani. Îi spusese că o pictase un pictor renumit cu trei luni înainte de fuga sa. Tatăl ei fusese aspru cu ea și își dorea o fiică cât mai cultă. O închidea în casă și îi aducea cei mai buni profesori. Pe el nu îl interesau cărțile, ci femeile și vânătoarea. Își neglija soția, iar de fiică aveau grijă profesorii bătrâni. Nu putea fi numit un familisit. Soția și fiica erau de nedespărțit în timpul liber al fetei. Aceasta își adora mama, care era de o bunătate și finețe ieșite din comun. După fuga fetei, îi rămase tabloul care într-o zi dispăru din casă. Vești despre fată nu mai avu.
Își aruncă ochii spre tablou. Merse în faţa lui și vru să vadă semnătura pictorului, pentru a-i spune bătrânei. Făcea unele legături.
Desluși cu greu două inițiale. Erau M și C, parcă. Nu era sigură.
A doua zi, în timp ce bătrâna își depăna amintirile, tânăra îi vorbi puțin despre tabloul din apartamentul ei și îi spuse literele, pe care cu greu le citise în dreapta jos.
Bătrâna rămase un pic pe gânduri, după care zise încet:
-Da, acestea sunt inițialele pictorului. Tu ai poate o copie a tabloului fiicei mele, fiindcă semnătura este în stânga.
-Nu este o copie, ci o fotografie a tabloului, se entuziasmă tânăra. Dar cum poate o fotografie reda cu atâta finețe trăsăturile acelei femei? Cine este atunci ea pentru mine, dacă vă este fiică sau în fine…?
-Draga mea, cred că este mama ta. Nu o judeca, te rog!
-Bine, dar mama mea a murit când eram foarte mică.
-Cine ți-a spus că a murit? Tatăl tău, de fapt bărbatul care te-a crescut?
-Tatăl meu nu mi-a spus nimic despre mama, dar toată lumea știe că mama a murit atunci, zise biata fată și începu să plângă.
-Ești pregătită să afli adevărul despre originea ta?
-Desigur!
-Mama ta nu a murit, ci pur și simplu a refuzat să aibă un copil. Când ai venit pentru întâia dată în această casă, mi-am dat seama că ești nepoata mea și am încercat să mă port cu tine ca atare. Sper, că nu ai dus lipsa afecțiunii mele. Mama ta nu te vrea cu niciun chip. Nu știu de ce. Ți-am spus că nu am vești de la ea, dar te-am mințit. Nu am vrut să suferi din cauza ei, așa cum am făcut-o eu. Acum, m-am consolat cu ideea si am renagat-o ca fiică, urmând ca tu să îi locul, dacă dorești. Tatăl tău a fost un om de treabă, aveam să îmi dau seama mai târziu. Vrei să locuiești de acum cu mine? Te las, să îți cunoști mama, dacă și ea va vrea acest lucru.
-Vă mulțumesc din toată inima doamnă!
-Pentru tine, eu voi fi ca  mama ta, deşi poate e târziu. Scuză-mă, că ți-am ascuns adevărul, draga mea fiică!, spuse bătrâna lăcrimând. Fata o imbrăţişă incă uşor bulversată de tot ce aflase. I se părea că viaţa avea un fel ciudat de a aşeza lucrurile.
Se întoarse în apartamentul ei. Privi tabloul și se întrebă dacă nu ar fi bine să își cunoască mama, după ce lucrurile se clarificau oarecum. Simțea un nod în stomac, care îi dădea o stare de neliniște.
Hotărî să rămână, pentru a locui în apartamentul ei și să petreacă mai mult timp cu sărmana bătrâna.
Își spuse că nu putea avea ca mama o persoană, care nu participase cu nimic la educația ei. Îi era recunoscătoare tatălui, care îi arătase atâta dragoste. Nu îi lipsise nimic cât trăise.
Despre mama ei nu avea nici o părere, încă. Rămânea o femeie frumoasă dintr-un tablou.
Abia peste aproape jumătate de an o întâlni într-o cofetărie. Işi spuse că anii au trecut şi poate ceva se schimbase. Simţea ca îşi datora sieşi această întâlnire.
Când a văzut-o şi-a dat seama că din frumusețea femeii din tablou rămăseseră câteva umbre. Delicatețea și disticția erau doar în vechiul tablou. Acum îmbătrinise și oricât ar fi vrut nu o putea califica decât un pic vulgară, fumând și bând coniac.
Se priviră preţ de câteva minute şi femeia îi spuse direct că nu își dorea să fie mama ei, deși era o fată drăguță. Era mult prea târziu să mai joace rolul acesta.
Tânăra se ridică, dându-şi seama că nu îşî mai aveau rostul alte cuvinte sau întrebări și îi mulțumi.
-Pentru ce îmi mulțumești?
Pentru viață, doamnă!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

69

Cel mai bun mod de a face dragoste e sa faci sex!

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

rachelmankowitz

The Cricket Pages

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Efemeride

Pasiunea Misterelor

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

VERONICISME

De la Tuşa Vero cetire - traduceri, povestiri, elucubraţii, etc, şamd...

Black & White

VIAȚA ÎNTRE ZÂMBET ȘI LACRIMĂ

Barking Blog

Animals and Nature

Happy, happy... going, going

Jag hade en väldigt snygg figur, innan magen började satsa på en egen karriär.

SLOWAHOLIC®

A personal blog about traveling and taking time to enjoy the good, the fun and the lovely.

In Jurul Kadiei

pas cu pas, prin viață

A Wolfdog Blog - Drogo, my friend

Acest blog latra pentru drepturile posesorilor de caini !

Snapshooter

"I would that my camera had the speed of your tongue..."

Giaskyler

Photography

Googsy Photography

My Favorite Clicks....

Montecristo

De toate pentru toti

%d blogeri au apreciat asta: