Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Dialog cu Bogdan

Stau în camera mea și citesc o carte, ce mie mi se pare interesantă. E un „amurg violet”, cum îi plăcea să spună. Mă simt aiurea, după vestea aflată ieri. Mă cuprinde o stare de nostalgie, pe care încerc să o țin în frâu. O ușoară bătaie la fereastră mă face să tresar. Stau la primul etaj și mă întreb, dacă nu am luat-o cumva razna, auzind cioc-cioc la geam. Este ce-i drept o scăriță în spirală în dreptul ferestrei, ținută la distanță pentru struguri.
-Ei, Diana, mă ții afară?, mă întrebă Bogdan, fluturând niște flori învelite într-un ziar vechi.
-Bogdan, tu? Prin ce miracol ai ajuns la mine?
El schiță un gest, să nu mai fac gălăgie.
-Intră!, îi zic și alungând din părul lui câteva fire de paie.
-Ce faci îngeraș?, îl întreb, cu lacrimi pe obraji. Ai revenit pe pământ?
-A, aceasta nu se mai poate. Sunt înger fondator și am permisiunea să aduc flori fetei, ce-o iubesc.
-Fondator a ce? Nu te înțeleg!
-Vei înțelege, când îți voi explica.
Din greșeală, l-am atins și a dispărut…..
Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: