Scriitoarea

Era înarmată cu o peniță de scris și mai multe pagini roz, pe care vroia să scrie întâmplarea din acea zi tristă de mijloc de Cireșar.
I se părea că atunci începuse sau se sfârșise povestea lor de iubire. De fapt, sfârșitul ei avea să vină cu ani buni în urmă. Timpul nu mai avea nici o importanță. Totul devenise atemporal pentru ea.
Primele cuvinte ale lui o făcuseră să facă primii pași pe un drum, ce îi era străin. Totuși, era un om a cărui viață nu o cunoștea prea bine.
La început fusese luminos și deschis, dar cu trecerea vremii devenise închis în el și nu-i mai spunea decât nimicuri, banalități. Uneori, se mira de această schimbare și îl condamna. Când aflase de cumplita lui suferință, nu crezuse o iotă. Era adevărat, din nefericire. Astfel, totul se sfârșise, înainte de-a începe. Picătura ultimă de vitalitate i-o dăruise ei. Își luase rămas-bun pe un ton firesc, spunând că o va căuta curând. Degeaba așteptase un semn de viață, această haină viață! Plecase…
 Aceleaşi 12 cuvinte, alt text.
Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Scriitoarea&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: