Dialog cu Bogdan (9)

În cameră domnește o liniște, care în curând va fi prefăcută într-un psalm al binelui și prieteniei de către Bogdan, un sol al Cerului.

Pe Pământ, nu devenise decât un „războinic” al cărui scut de apărare era asemeni lui 8479248-oung-man-and-woman-holding-each-other-by-hands-and-running-outdoors-Stock-PhotoDon Quihote, ce se lupta cu morile de vânt, prin cuvinte pe forum. Câtă lipsă de înțelepciune observ la mine! Am spus că voi scrie la prezent despre Bogdan și iată cum scriu.

-Bună DI! Iată vin din nou la tine. Habar nu ai câte prostii mai spui și gândești. Adevăr îți ție!, zise râzând îngerul meu. -Îmi cer iertare, pentru că vorbesc aiurea!

-Lasă, copilă, plină de viață. Mie nu trebuie să îmi ceri iertare. Ai o inimă mare și frumoasă! Meriți ca balsam pentru ea un mic dar! Uite, ce ți-am adus: o carte din care să citești învățături și povețe înțelepte.

-Doar pentru aceasta ai venit? Aș fi vrut să mai stai. -Dacă ai ști cât de ocupat sunt! Eu trebuie să plec, DI, dar tu așteaptă-mă, că mai vin!

Mă atinse pe păr și plecă. O altă lacrimă se rostogoli pe obraz…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s