Dialog cu mine însămi (3)

Sunt multe întâmplări în viața mea (oare doar a mea?), care îmi dovedesc cât de mulți pași, până la atingerea unei stări speciale, numită înțelepciune mai am de făcut.

Marii înțelepți din trecut, bănuiesc că erau plini de o liniște binefăcătoare, adusă de câte un psalm rostit, pentru a cere lui Dumnezeu iertare; un adevărat balsam pentru o inimă devenită curată. Dar înțelepciunea există și în prezent, fără doar și poate; căci ea nu putea pieri odată cu bătrânii din deșert. Ea se întrupează astăzi din acele ființe umane, care își fac un scut din adevăr, frumos și bine, precum în Antichitate.

Cei aflați în slujba binelui nu au nevoie de prea multe cuvinte, fiindcă acestea prisosesc de multe ori. Ei vin aici, printre noi, cu misiuni sau meniri precise, nu întâmplător. Să-i iubim pe înțelepți, pentru că ne fac Oameni plini de înțelegere, compasiune pentru semeni, adăugându-ne vitalitate, entuziam și multe asemenea lor.

De vom dobândi înțelepciunea rămâne de văzut!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s