Povestire

Asezată pe canapeaua plușată din sufragerie citea o carte cumpărată recent.
-Este aproape perfect să poți citi pe o vreme ca aceasta, gândi ea mulțumită. Ploaia este bună, dar nu grindina, vijelie, își continuă ea gândul șoptit.
Într-adevăr, afară era ploaie și o vreme urâtă, de câtva timp. Ei nu îi făcea bine la reumatism ploaia și ar fi fost perfect, dacă s-ar fi putut muta într-o țară, unde să nu aibă fetita-si-porumbeii-400x250parte de atâți picuri de ploaie.
-Oare ar fi posibil să plec în însorita Italie sau în Grecia?, se întrebă ea plină de seninătate, sărind un pasaj din carte, pe care îl reluă cu conștiinciozitate.
În acel pasaj din carte, era descrisă o potecă din pădure. Îi plăceau potecile de munte, mai ales, care i se păreau desenate prin păduri de un penel al Creatorului. Toate erau create ca într-un portret în aceea carte.
Autorul povestirii în expunerea sa, amintea despre un porumbel. Aceasta o duse cu gândul la mare și la timpul frumos petrecut pe litoralul bulgăresc vara trecută. Sărmanul porumbel avea opană ruptă, ce sângera.
Cu alifie de păpădie o fetiță îl îngrijea, neștiind că pentru porumbel aceasta nu are nici un efect. „Dragul meu porumbel, de ce nu te vindeci?”, plângea fetița. Lacrimile ei se transformau într-un leac pentru el și văzând cu ochii acesta prinse din nou puteri și se înălță spre Cer.

Povestire pentru Jocul cuvintelor

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s