Mama

Departe de această lume, într-un sat uitat de Dumnezeu, trăia o mamă cu trei copii: două fete și un băiat. Singurele lor bogății erau o mare iubire, ce și-o purtau unii altora credința într-o viață mai bună, lipsită de griji și speranța. Glasul blajin al tinerei femei îndruma cu blândețe micile odrasle. Mâna ei alunga orice nor ar fi apărut în viața copilașilor ei.
Căsuța lor era în apropiererea unui râu, care le făcea primăvara necazuri. Vara aproape seca, iar în celelalte anotimpuri se umfla și erau în primejdia inundațiilor. Dacă treceau peste o punte pe acel râu, ajungeau la o mânăstire de maici. Considerau acea mânăstire un acoperâmânt al Maicii Domnului.
În această mânăstire, se afla o icoană care emana un parfum de mir, iar credincioșii credeau că poate face minuni. Icoana era o îmbinare a stilului nou cu cel vechi, o minunăție ce reprezenta chipul Maicii Domnului. manastire veche
Într-o iarnă, mama copiilor căzu grav bolnavă. Doctorul nu le spuse fetelor mici că mama lor nu avea prea multe șanse să
supraviețuiască cumplitei boli, ci doar băiatului care era mai mare. Când auzi băiatul își spuse că numai o minune a Maicii Domnului îi putea salva mama. Se îmbrăcă și alergă la mânăstire să se roage. Surorilor sale le spuse să facă același lucru.
Ajuns la biserica mânăstirii, își plecă genunchii în fața icoanei și o rugă Maica Preacurată să facă o minune.
Mamă Sfântă, te rog, salvează-mi măicuța, ce zace în pat. Doar pe ea o avem pe acest pământ! spuse cu glas rugător copilul. Se ruga fierbinte și aștepta ca Fecioara să îi răspundă.
Cum nu primi nici un răspuns, se gândi să plece. Auzi un glas venind dinspre icoană, care semăna foarte mult cu glasul blajin al mamei sale.
-Du-te acasă copile și vei vedea minunea!
Se îndrepta cu pas grăbit spre căsuța lor, însă era atent cum mergea pe gheață și zăpadă. Zări în fața casei mulți îngeri, care aveau coronițe pe cap. Grăbi și mai mult pasul și alunecă pe o gheață, dar îngerii îl duseră pe sus lângă ușa căsuței. Intră și își văzu mama, stând în capul oaselor pe marginea patului și îi mângâia surioarele.
-Dragile mele copile, să credeți în puterea Maicii Domnului, căci fără Ea , voi și fratele vostru ați fi fost orfane și de mamă.
-Sigur, că vom crede! spuseră toți trei.
Astfel, mama și copilașii ei au devenit și mai uniți și cu mai multă credință în binefacerile lui Dumnnezeu.
Text scris pentru Jocul cuvintelor.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s