Dincolo de cuvinte

 Se plimbau şi acum, când aveau aproape 60 de ani de când se cunoscuseră, tot de mână și privindu-se de parcă acum se descopereau, cu aceeași imensă dragoste. Oamenii se silhouet-jongen-meisje-op-het-strand-hand-hand-met-ondergaande-zonuitau la ei ca la doi ciudați.

Nu puteau crede că iubirea nu moare niciodată. Unii îşi spuneau „uite-i și pe caraghioșii ăștia”, alții „doar nu vor să credem că se mai iubesc și la vârsta aceasta”. Puțini erau aceia, care îi priveau cu admirație și chiar cu o anumită invidie, zicându-și „noi ne-am despărțit de tineri, nici nunta de argint nu am apucat să o facem”.

Bătrânilor nu le păsa ce vorbesc oamenii, având problemele lor. Bătrănica era mai suferindă, dar nu conta acest lucru. Își aducea cu drag aminte de zilele tinereții și de cele în care, pe băncile școlii fiind, se îndrăgostise de tânărul ce urma să îi devină prieten, iubit și soț.

Se îmbrăcase într-o rochiță vernil din pânză topită, căci știa că acea culoare i se potrivea cu ochii ei de smarald, puțin migdalați. Avea tenul catifelat, bronzat și nefardat. Nu obișnuia să se fardeze, considerând că tinerețea era cea mai frumoasă podoabă. Își pusese cercei de mică și nu-i scotea niciodată. Îi primise cadou la botez și ținea mult la ei. Se privi încă o dată în oglindă și ieși pe ușă, spunându-i mamei că nu va întârzia, iar Tavy o va conduce acasă.
Când se întâlniră, se priviră îndelung, apoi el o luă de mână ca întotdeauna. Era un pic Fall-Post-1amețită de atâta atenție. „Ar fi trebuit să mă obișnuiesc, însă parcă ar fi prima noastră întâlnire”. Gândurile îi zburară spre holul școlii, unde îi căzuseră cărțile împrumutate de la o colegă, iar Tavy le aduna și i le punea în sacoșă. Din când în când, o privea fix în ochi, transmițându-i atâta căldură.
Parcă o învăluia într-un halou de iubire și tandrețe, acolo pe holul școlii. Își plecase ochii, simțind cum încep să îi tremure genunchii. Fața îi ardea ca și când ar fi luat foc. Băiatul termină de strâns și dându-i sacoșa o întrebă cu glas emoționat, dacă mai poate să o ajute cu ceva. Fata, abia reușind să scoată câteva cuvinte de mulțumire, merse cu pas iute spre clasă. Se auzi întrebată de băiat, cum o cheamă. Rosti fără să își dea seama că se bâlbâie:
-Carmen! Băiatul spuse cu blândețe.
-Îmi pare bine de cunoștință! Pe mine Tavy.
Numele lui fusese mai mult strigat, fiindcă ea se îndepărtase suficient și nu ar fi auzit. Erau amândoi atât de tineri și de emoționați, dar simțiră foarte bine fiorul primei iubiri. Băiatul făcu ce făcu și obținu de la fată o întâlnire. La aceea întâlnire, făcură mult haz de cărțile adunate și stabiliră să meargă împreună de fiecare dată de la școală spre casa ei.
-Oricum, îmi este în drum și mie. De ce nu am merge împreună acasă? o întrebă cu o anumită teamă Tavy.


-Da, vom merge de la școală până acasă la mine, apoi tu îți continui drumul până la liceul-internat. Am și eu o rugăminte, de fapt, o propunere. Nu vrei să iei masa sâmbăta și duminica la noi? Mama gătește foarte bine și face atât de multă mâncare, încât pentru noi trei este prea mult.

-Nu aș vrea să devin o povară sau să-ți deranjez părinții, spuse Tavy roșind  încurcat.

-Ce prostii îți trec prin cap! Ești invitatul mamei. Știi, ea a avut un băiat, pe care l-a pierdut pe la 5 ani. Te-ar îndrăgi mult, dacă te-ar cunoaște, spuse fata încurajându-l.

-Bine, dacă așa dorește mama ta…Voi fi bucuros să o cunosc!

Prima sâmbătă, Tavy veni la prânz în casa fetei, care reprezenta viitoarea logodnică, apoi soție.

 Mama ei îl plăcu și îl consideră de atunci fiul pierdut. După masă au mers la un film, apoi s-au mai plimbat sub teii înfloriți.

Primul sărut a venit de la sine, simplu, firesc. Îmbrățișați își făceau promisiuni, ce aveau să devină realități.

„Frumusețea acelor clipe nu va mai reveni niciodată”,gândi bâtrânica și își plecă capul pe al soțului. „Of, cât de greu ne-a fost în timpul războiului”, își continuă gândul. Copii nu putuseră să aibă, din pricina sărăciei. Le rămânea iubirea pentru micuții, pe care îi vedeau.

1După liceu, cu binecuvântarea părinților, se căsătoriseră, deși erau foarte săraci. Părinții îi ajutaseră să își facă o căsuță mică, un acoperiș deasupra capului. La studii superioare nici nu aveau curajul să se gândească. Doar mai târziu, au făcut cursuri de bibliotecari, căci credeau că pe ei cărțile i-au unit. Era peste vreo putere de înțelegere, dincolo de orice cuvinte, această iubire. Ei nu aveau nevoie să vorbească prea mult. Se înțelegeau din priviri, din foarte puține cuvinte. Faptele, dovezile de iubire erau mult mai importante.

Pentru ei cuvintele înseamnau foarte puțin, iar tăcerea din priviri aproape totul. Dacă își luau fiecare câte o carte de citit, pe care apoi o schimbau între ei și despre care discutau, nici nu mai aveau nevoie să vorbească. „Cuvintele ne murdăresc, iar faptele ne împlinesc”, obișnuiau să își spună unul altuia.
Cred că aveau multă dreptate și anii ce treceau pe lângă ei le dăduseră viață, înțelepciune. Traiul lor era simplu, curat. Devenea din ce în ce mai simplu. Iubirea le încununa zilele cu duioșie.
Gândul morții nu-i înspăimânta. O considerau o trecere într-o altă lume, dar sufereau pentru că ar fi dorit să-și dea șfârșitul în aceeași secundă amândoi. Nu credeau că ar putea trăi unul fără celălalt.
Iată, că Dumnezeu le-a ascultat această ultimă dorință și au trecut dincolo la un ceas diferență. Această oră a fost cumplită pentru Tavy, cel rămas s-o jelească pe prietena, iubita și soția sa Carmen, dar a trecut.
Când s-au întâlnit în lumea de dincolo, au fost atât de fericit, încât cuvintele nu pot reda o astfel de întâlnire. Au retrăit clipele dragi petrecute aici pe pământ și cine știe, dacă nu le trăiesc și acum.
Iubirea i-a legat pentru veșnicie și dincolo de cuvinte.

 

Text scris pentru Jocul cuvintelor

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.