Cuvântul călător

Venise toamna, școlile începuseră, oamenii culegeau roadele anotimpului darnic, doar ea rămăsese acasă își căuta de lucru prin casă. Nu mai voise să meargă la școală, spunându-le părinților că râd de ea toți elevii și o iau peste picior. Sărmana fată suferea, din pricina micilor răutăți aparent nevinovate ale copiilor. Mama ei îi spunea că nu are rost să se timthumb.phpconsume, pentru că ei nu știau să se poarte, dar pe ea o dureau cuvintele amare ale colegilor ei.
-Lasă, fata mamei, nu mai plânge, că vorbele sunt călătoare. Azi, te vorbesc pe tine de rău, iar mâine, doamne ferește, să nu pățească și ei ceva.
-Taci mamă! Nu vorbi astfel! îi spunea mereu fata.

 

Mary era o tânără frumoasă, inteligentă, dar suferindă de o boală de piele, ale cărei cauze nu se cunoșteau. Îi apăreau niște pete pe corp roșiatice, ce o mâncau și chiar o dureau. Când se ducea la școală și avea acele pete, colegii râdeau de ea, numind-o „nespălată” sau „buboasă”, iar Mary suferea, știind că se spălase acasă. Decisese să nu mai meargă la școală și să învețe acasă în cămăruța ei curată. Profesorii vorbiră cu ea și ceilalți elevi, dar și ei înșiși se fereau de ea, neștiind exact ce să creadă. Un singur profesor de biologie bănuia cauza bolii și nu o ocolea, ci dimpotrivă o încuraja să continue să vină la ore.

Ea rămăsese la decizia ei de a învăța acasă, deși profesorul de biologie îi spusese că este păcat să nu absolve liceul, fiindcă ea poate mai mult decât colegii ei. Degeaba! Rămânea fermă pe poziție, cu o oarecare îndârjită încăpățânare. Doar Mary știa cât o dureau jignirile colegilor ei. Luase de la biblioteca școlii manuale pentru aproape toate disciplinele. Cu matematica se descurca cel mai greu singură și este de înțeles de ce. Rugă un coleg mai mare să îi dea meditații la matematică. Acesta era un băiat slăbuț și deșirat, dar o ajută cu plăcere pe fată, mai ales, că aceasta nu era deloc proastă. Venea de două ori pe săptămână câte trei ore.

Zilele treceau, băiatul venea, discutau problemele pe care fata nu reușise să le rezolve decât parțial și astfel, încet-încet, băiatul se îndrăgostea de Mary. Fetei nici prin gând nu îi trecea că un băiat ar fi putut-o iubi. Simțea ea ceva straniu, când vorbea cu băiatul, dar nu fusese educată în această privință. Dimpotrivă, i se spusese că ea merită puțin de la viață, și nu avea voie să îndrăznească a cere mult oamenilor. Într-o zi, băiatul îi aduse un buchețel de lăcrămioare. Vorbiseră, deunăzi, despre florile preferate, iar fata spuse că adoră lăcrămioarele, zambilele, crizantemele. Când văzu buchețelul oftă atât de adânc, încât băiatul crezu că i s-a făcut rău.

-Dane, eu nu pot primi aceste flori. Nu le merit!

-Sunt niște flori din grădina mea. De ce să nu le meriți Mary?

-Mama a zis să nu primesc nimic de la tine, apoi să stai doar două ore nu trei, îi spuse fata plângând și frângându-și mâinile.

-Bine, voi vorbi eu cu mama ta, o liniști Dan mirându-se de hotărârea mamei fetei.

În ultima vreme, mama fetei observase schimbarea din comportamentul sărmanei fete și dădu vina pe influența nefastă a băiatului, convinsă fiind că se îndrăgosteau unul de celălalt, de parcă ar săvârși o adevărată crimă. Intră în cameră, pentru că auzise spusele fiicei sale sau de fapt, urmărise din spatele oblonului discuția tinerilor.

-Dan, te rog, să vii două ore de două ori pe săptămână. Voi sta și eu în timpul meditațiilor, spuse mama fetei cu arțag.

-Dar de ce vreți să asistați la lecţii? Nu aveți încredere în informațiile, pe care le dau eu? întrebă nedumerit tânărul băiat.

-A, nu…vreau să văd ce rezultate ai obținut cu fiica mea, inventă mama lui Mary.

-Cum adică mamă? Dan nu a pierdut timpul cu mine. Tu te pricepi la toate!, replică fata cu reproș.

-Ei, cum vorbești cu mama ta?

Enervat, Dan, se ridică salută și ieși.

-Acum, înțeleg de ce spunea că nu merită niște biete lăcrămioare. Cât de autoritară este cu Mary, gândea Dan în drumul său spre ca

Mary a ajuns, după câtva timp, în ultimul an de liceu. Boala de piele stagnase la stadiul, despre care am povestit la început. Oamenii se obișnuiseră cu ea și nu mai băgau în seamă, când fetei îi apăreau petele. Pentru Mary acest lucru era o ușurare. Putea să învețe liniștită. Dan intrase la Politehnică în București și o ajuta doar în vacanțe. Îi era tare dragă fata aceasta chinuită, dar puternică și ambițioasă. Vroia să dea la Medicină tot în București, însă mama ei nici nu vroia să audă. Zicea că nu-i de ea facultatea.

Profesorul de biologie o ajuta pe fată la anatomie, iar cel de fizică la fel. Având susținerea profesorilor, învăța mai cu spor. Era foarte optimistă, în privința intrării la facultate, unde concurența era destul de mare.

Deși Dan îi spunea de multe ori că merită tot ce este bun și frumos pe lumea aceasta, Mary o ține pe a ei. Ba zicea că nu-i bună de nimic, replică la care toți îi spuneau că va dovedi la facultate cât de capabilă este de multe lucruri. Toată lumea o invinuia pe mama ei, fiidcă nu o lăsa să iasă cu fetele de vârsta ei. Mama ei o punea să facă trebă, când ea avea de învățat și într-adevăr, nu lăsa să iasă la plimbare.

-Mary are de învățat, nu ca voi fandositelor, le zicea ea fetelor, care o invitau în oraș la cofetărie sau la cinema.

Mary o lăsa în pace și își tocea coatele învățând. Era ca o pustică într-un oraș plin de oameni. Pe de o parte îi părea bine, că mama ei se purta astfel cu ea, obligând-o să devină o elevă model. Se întrista în vacanțe, când venea Dan. Atunci, își dorea să se plimbe și ea, dar foarte rar era lăsată. Totuși, Dan insista pe lângă mama ei să o lase, iar ea era nevoită să o lase. Se bucura enorm de clipele minunate, pe care le petrecea în compania lui Dan.

Mary îl intreba cum era viața de student, dacă va fi greu să se obișnuiască în capitală, boy-boyfriend-couple-girl-girlfriend-Favim.com-139440multe întrebări la care Dan îi răspundea, privind-o cu drag în ochii ei de un verde-albăstrui, care îi plăcea atât de mult.

Într-o seară de vară timpurie, îndrăzni să o țină puțin în brațe. Mary fiind obișnuită cu Dan și felul său afectuos în care o trata, se lăsă îmbrățișată.

-Dan mă mai îmbrățișezi o dată? Mi-a plăcut foarte mult, îi spuse ea încet, temându-se să nu îi audă Dan bătăile inimii.

-Chiar ți-a plăcut? o întrebă el în glumă.

-Da, dar nu râde și tu de mine. Știu că sunt prostuță.

-Tu nu ești prostuță, draga mea, îi zise el sărutând-o ușor, să nu o sperie. Se așezară pe o bancă îmbrățișați.

-Mi-ești atât de dragă, îi spuse Dan, mângâind urechea fetei, fără nicio podoabă.

-Ce ai zice, dacă după bacalaureat și examenul de admitere la facultate ne-am logodi la biserică, iar după ce termin eu Politehnica ne-am căsători? Vrei să fii soția și prietena mea la bine și la rău, la bucurie și necaz, până ce moartea, dacă aceasta există, ne va despărți și iarăși uni pentru veșnicie?

-Dan, tu mă iubești așa cu petele acestea?

-Iubita mea, ce legătură au petele astea cu sentimentele? Nu ai văzut că din liceu țineam la tine? o întrebă sub o avalanșă de sărutări mărunte Dan.

-Ce pot să îţi spun eu? Știi că mama nu îmi va da voie să mă căsătoresc, sau poate ar trebui să încerc să o întreb, reuși într-un târziu fata să rostească printre lacrimi de bucurie.

-Este grozav, iubito! Vom fi împreună studenți peste un timp!, exclamă încântat Dan.

-Îmi doresc să fim împreună toată viața, Dane, îi șopti plină de speranță și dragoste fata.

-Așa va fi! Se ridicară de pe bancă, când afară se înserase. Mary se lăsa sărutată și îmbrățișată în ciuda pudorii ei de tânără fată. Îl iubea pe Dan și se si vedea petrecandu-si viata alaturi de el, iubită, în siguranță, înțeleasă mai ales.

Acea vacanță a fost minunată pentru amândoi. Vorbeau despre cărțile citite, făcând schimb de impresii. Dan îi spuse că citise o carte recent, pe care o uitase la căminul studențensc.

-Se numește „Viața te iubește”. Trebuie recitită, chiar ți-o recomand. Păcat, că am lăsat-o unei prietene să o citească.

-Cum tu ai și alte prietene, când mă ceri pe mine de soție? îl întrebă Mary uluită.

-Dar nu este nimic ieșit din comun. Toată lumea se înconjoară de prieteni, îi răspunse pe un ton normal, firesc.

-Dar nu de prietene, Dane, îi strigă ea plină de disperare.

-Stai liniștită, te rog!

Încercă zadarnic să o facă să înțeleagă situația. Îi explică calm, cum este într-un cămin. Mary nu înțelegea, deoarece ea era prea retrasă. „Uite, cum printr-un simplu cuvânt am rănit-o. Trebuia întâi să îi spun mai multe despre viața de student. Oare mai pot face ceva?”gândea Dan.

sex-love-life-blogs-smitten-2012-11-01-1101-confused-girl-with-guy-friend_smMary a mers acasă și o săptămână nu a ieșit din camera ei. Credea că își face un bine, retrăgându-se să se gândească la viitorul ei. Dan a venit de câteva ori să vorbească cu mama ei și cu ea, în special. Nu a fost primit. Plecă la facultate cu sufletul greu. Își zise, că atunci când Mary va da bacalaureatul va fi bine pregătită. Mary nu s-a mai prezentat la examene, stând în casă și plângând. În câteva luni slăbise foarte mult, iar petele au revenit. Medicii au spus că avusese un șoc emoțional puternic și nu mai aveau ce să îi facă. Toate visurile ei se spulberară

 

Astfel, poate muri o iubire abia începută, pot fi visele ucise  prin neînțelegerea unor cuvinte. Ar trebui să nu ne pripim, dând cuvintelor călătoare sensurile adecvate.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.