Picătura de filosofie

 Mergea abătut pe drum, iar din când în când se simțea deprimat.
Negarea adevărului i se părea de prisos, deși ar fi putut să își spună propriul adevăr. carti_deschise_72297700Singurătatea, acea înstrăinare de lume, nu îl făcea fericit. Ținea între propriile sale mâini, tot mai adesea, câte o carte scoasă de sub tipar. Acestea erau scrise pentru suflet și din tot sufletul.
Îi aduceau multă pace și fericire ceasurile pe care le dedica scrisului, încât ar fi aşternut zi și noapte gândurile sale pe hârtie. Cartea era pentru sine un prilej de a-și lumina interiorul, nepăsându-i de lumea exterioară. Era o metodă de regăsire a sa, probabil, a părții sale frumoasă și autentică. Parcă s-ar fi întors de departe acasă, când scria. Îi plăcea acest scris, când rămânea cu sine însuși pe un drum cunoscut doar de spirit.
Ar fi dat orice să nu trăiască decât pentru a scrie, dar acest lucru era aproape imposibil. Totuși, continua să viseze, să scrie cărți bune sau proaste, să fie el însuși. Speranța poate nu moare niciodată!
Ce frumoasă binecuvântare găsise pentru a putea trăi!
Text scris pentru Jocul cuvintelor
Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.