Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Dualitate

Se plimbau amândouă prin fața cimitirului cu sufletele anesteziate, parcă, de frigul lunii octombrie și de durerea pricinuită de neașteptata pierdere. Așteptau cortegiul funerar, ce părea că nu mai vine. Ar fi fost bucuroase, dacă printr-o minune ar fi înviat și le-ar fi cântat ceva la chitară, însă miracolul nu s-a produs și iată că se apropia de ele prietenii și familia, ce conduceau la fel de întristați sicriul. Înmormântarea dură puțin și fu simplă beautiful-twins-young-women-casual-clothes-over-grey-background-beauty-fashion-portrait-style-70544772ca viața lui. Poate prea simplă. Aceasta fusese dorința lui: să fie înmormântat fără onoruri sau fast.
Bieții oameni nu își dau seama cât de trecători sunt pe acest pământ. Se întorceau cu ochii în lacrimi, într-o profundă tăcere. Ce puteau să mai zică? Să discute aiurea despre defecte sau calități? Ar fi fost un non-sens.
Tinerele erau răvășite de eveniment.
Una dintre ele era blondă, iar cealaltă se vopsea brunetă cu nuațe albastru închis spre vârfuri pentru a putea fi deosebite, căci erau surori gemene. Efortul vopsirii părului era de fapt un moft, fiindcă lumea făcea lesne disticția între fete, datorită caracterelor diametral opuse.

Cea blondă era blândă, docilă și îi plăcea mult să învețe din toate. Se numea Ana și era profesoară de limba și literatura franceză, secundar română. Îi plăceau mult copii, deși nu era căsătorită.

Cea brunetă era o tânără zvăpăiată, pusă mereu pe șotii, de când se știa făcea cele mai ciudate sporturi. Terminase facultatea de Turism, iar de curând se angajase ca ghid turistic la o agenție. Pleca în multe excursii în țară și străinătate. Avea câte doi sau trei prieteni odată și se simțea bine când un altul o curta. Era o fată bună la suflet, însă îi plăcea prea mult să fie răsfățată.
Între Ana și Anda erau atâtea diferențe, încât cu greu puteai spune că sunt surori darămite gemene. Anda nu suferise decât de bolile, pe care le face un copil normal, pe când Ana era mai totdeauna răcită când era rece și avusese mult de suferit.
Tinerele se îndreptau încet spre casă. Iuțiră pasul, când începu să picure.
-Hai, mai repede Ana. Parcă ai plumb în picioare, o apostrofă Anda pe sora ei.
-Tu îți dai seama că din câte știm suntem singura specie de pe planetă căreia i s-a dat darul – sau poate blestemul – conștiinței propriei mortalități? Toate ființele mor până la urmă, doar că noi suntem cei ce se pot gândi zilnic la lucrul acesta, spuse Ana gânditoare.
-Ei, lasă, că ne descurcăm noi cu gândurile astea. Mergi mai repede, te rog, că ne va uda până la piele ploaia asta nenorocită.
-De ce nenorocită Anda? Tu realizezi ce vorbești? spuse frământată Ana.
-Ei, am zis și eu la repezeală.
Ajunse la locuița lor, un apartament cu două camere frumos aranjat, se îmbrăcară în halatele de casă călduroase, iar Ana puse ibricul moștenit de la bunica să facă ceai.
Anda răsfoia distrată o revistă.
Îi strigă surorii sale din camera de zi:
-Vezi că diseară vom avea oaspeți. Va veni un prieten, cu care voi merge în week-end într-o excursie.
-Bine că m-ai anunțat. Eu după cină mă voi culca sau voi citi. Mă doare capul și am puțină temperatură, îi spuse ea dând din cap dezaprobator. Nu era de acord cu escapadele Andei, însă nu vroia să se certe cu ea.
-Este gata ceaiul acela odată? întrebă Anda, fugind spre bucătărie. Își puse un biscuite în cana cu ceai fierbinte.
-Era bun niște rom. Nu mai avem?
-Poți să îți pui și rom. Este sus, îi spuse arătând spre un raft. Eu nu beau.
Se așeză pe un scaun de bucătărie, sorbindu-și calmă ceaiul, în timp ce Anda căuta romul. –
În sfârșit, iată-l!
Sări într-un picior și din greșeală căzu peste un alt scaun.
-Au! Mă doare rău!
-Doamne, nu puteai să stai locului? Poți merge în dormitor, să îți aduc niște gheață până chem medicul să vedem ce ai? Hai, încearcă! Te ajut și eu, spuse îngrijorată Ana.
-Voi merge, trebuie măcar să ajung dincolo, pentru că vine Alex.
-De asta îți arde acum, când nu știi dacă poți pune piciorul în pământ? Hai, încearcă…uite că poți…
-Mă doare tare! Să mă sprijin de tine, zise Anda albă la față.
Ajunseră cu chiu cu vai în camera de zi. Ana sună medicul de familie și îl rugă să vină să o vadă pe sora sa.
Acesta, un medic de aproape 50 de ani, veni peste jumătate de oră. După ce se uită la glezna Andei, le spuse că pentru siguranță trebuiau să meargă să facă o radiografie la spital.
Ana chemă un taxi, mulțumi medicului și merseră la spital. Din fericire, era doar o luxație. Îi puseră Andei două atele și le asigurară că nu este nimic grav.
Când se întoarseră acasă, era trecut de ora 19.00, când își anunțase vizita Alex. Tânărul se plimba prin fața locuinței gemenelor neliniștit. Văzând-o pe Anda coborând șchiopătând din taxi, alergă spre ea să o ajute. O sărută, întrebând-o din priviri ce a pățit. Tânăra abia reușind să își stăpânească lacrimile de durere, o arătă pe Ana zicând să povestească ea.
-Bună seara! Noi am fost la spital. Anda și-a făcut de cap, iar acum are glezna în atele.
-De ce nu ai fost cuminte, draga mea? încercă Alex să glumească și să o înveselească pe prietena lui.
-Dar nu am făcut decât să sar de pe scaunul din bucătărie, spuse Anda, zâmbind printre lacrimi.
Alex o luă în brațe și merse după Ana, care descuie ușa apartamentului.
-Uf, bine că am ajuns, zise Anda așezându-se pe canapea lângă Alex, care o admira. Ce mă făceam, dacă nu erai tu să mă urci scările? Îi surâse dureros a mulțumire tânărului. Ana trebăluia prin bucătărie, în timp ce tinerii se sărutau. Uitaseră de micul accident și erau bucuroși.
Veni și Ana cu două platori, unul cu gustări, altul cu pahare cu limonadă. Alex îi mulțumi Anei, sărutându-i mâna. Era distant cu ea, însă nici Ana nu era firea care să se bage în sufletul omului, contrar aparențelor. Andei, dimpotrivă, îi plăcea să fie băgată în seamă. Uneori, sufoca omul cu prezența ei, chiar îl indispunea. Nu era cazul lui Alex, căruia îi făcea plăcere să vorbească cu ea. O întrebă ce vor face în week-end, fiindcă nu mai puteau pleca din casă o vreme, până Anda va putea merge din nou.
-Îmi pare rău, că va trebui să te rețin acasă, spuse ea îmbufnată. Chiar îmi pare teribil de rău!
-Lasă, că avem timp să recuperăm. Nu trebuie să te necăjești!, o calmă Alex.
Peste trei luni Anda terminase relația ei pasageră cu Alex și se pregătea să meargă la petrecerea de Revelion cu un tânăr interesant din punctul de vedere al Anei. Ea îl plăcea, poate mai mult decât sora sa. Ana iubea pentru întâia oară în viața ei, dar pe același bărbat ca și sora ei. Își făcea multe procese de conștiință, însă nu putea spune inimii să nu își mai găsescă liniștea gândurilor, iubindu-l pe prietenul surorii sale.
Ana nu avea nici un program pentru noaptea de Revelion. 8328031-couple-at-partyDe obicei, își petrecea această noapte acasă, ascultând muzică simfonică. De data aceasta, Anda insistase să meargă și sora ei la petrecerea, la care se ducea ea spunându-i Anei că îi va face cunoștință cu un profesor de filosofie, care ținea conferințe frumoase despre viața duală pe care o trăim. Se lăsă greu convinsă, dar totuși merse la petrecere cu Anda și prietenul ei, la care ținea atât de mult.
Ajunși la petrecere, Anda îl prezentă pe profesor. Ana rămase uimită când îl văzu pe fostul ei coleg.
-Vlad, ce mai faci? Nu ne-am mai întâlnit de la terminarea facultăţii.
-Ana, draga mea colegă, tu?
Bărbatul fusese îndrăgostit de Ana în facultate, dar îi plăcuse să iasă cu sora ei geamănă. -Mă bucur mult, că te revăd! îi spuse blând bărbatul. Vrei să ne așezăm la masa aceea, să depănăm povești ca pe timpuri? Discutară mult și își găsiră multe puncte comune. La miezul nopții ciocniră pentru prietenia lor.
-Și pentru iubire Ana! Ea este esența vieții.
-Da, și pentru iubirea sinceră, spuse Ana cu un entuziasm, pe care îl vedea deseori la Anda.
Pe la două noaptea plecară doar ei doi, Ana și Vlad. Rătăciră pe străzile pustii, vorbind și amuzându-se pe seama unor întâmplări din facultate. Ana simțea pentru prima dată că trăiește cu adevărat. Nu putea spune că îl iubea pe Vlad, dar era o companie distinsă și plăcută. Râdeau din orice fleac și se simțeau bine împreună. „Poate, aceasta este iubirea, viața pe lângă care am trecut de atâtea ori, fără să le dau importanță”, gândi Ana.
Text scris  pentru Jocul cuvintelor
Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: