Despărțirea

Erau parcă do copii naivi, ce se iubeau neținând cont de timp sau spațiu. Aveau sufletele 4667836_stock-vector-old-open-bookcuprinse într-o singură inimă curată și erau plini de speranță.

Într-o zi a trebuit să se întâmple acel „ceva”, ce i-a despărțit. Au rămas fiecare cu câte o aripă, nemaiputând să se îmbrățișeze, să își unească brațele fără zgomot. Nici un tril nu îi mai făcea să vibreze la fosta lor iubire de vis.

De ce atâta încăpățânare a destinului? Pentru că așa a trebuit să fie viața lor. Acestă experiență a fost pentru amândoi un semn că nu există fericire decât în noi înșine. A mai rămas scris pe file albe un fel de siaj pentru a lua aminte ceilalți.

Lacrimi cădeau pe aceste foi albe și în călimara cu cerneală violet. Este dureros să te desparți, dar probabil viața își cere ofrande. Nu știu exact.

Viața trebuie trăită, îmbunătățită mereu, chiar dacă doare uneori!

Pe o coperta de carte scria cu litere  gotice mari aurii:

~ Este necesar să te echilibrezi, indiferent de ceea ce spun cei din jurul tău. ~

Text scris pentru tabelul lui Cartim

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.