Cartea sufletului

De când se știa fusese înconjurată de multe, foarte multe cărți, biblioteci întregi de cărți. Pur și simplu adora cărțile, considerându-le ființe vii, dragi sufletului ei frumos. Deși nu era prea înaltă, odată pe săptămână, lua scărița și le ștergea de praf, vorbind cu fiecare carte în parte. Își dedica aproape o zi întreagă curățeniei în bibliotecă, rupându-și astfel un timp din lectură. Făcea acest lucru, tocmai fiindcă iubea cărțile. Nimic nu era greu, când venea vorba de acești prieteni ai ei. Astfel, le spunea „cărțile, prietenii sufletului meu”.
Într-o zi, în timp ce citea așezată pe pat, un gând îi trecu prin minte: „Oare care este cartea mea preferată? Există o anumită carte, pe care o pot numi Cartea sufletului?” Puse cartea pe care o citea alături de ea și ducându-și un deget la tâmplă încerca să își răspundă.
Cum stătea cufundată în gânduri, i se păru că aude un ciocănit la fereastră. Când se uită să vadă ce se întâmplă, văzu un spiriduș care tot bătea în geam, făcându-i semne disperate să îi deschidă. Fata se duse repede și îl invită pe bietul omuleț în camera ei, unde era cald și bine. Se uită cu atenție și își dădu seama că era un fel de zână, îmbrăcată toată în dantelă albă.
-Bun venit în camera mea, îi spuse fata acelei drăgălașe zâne. Ia loc să te încălzești, că ești tare zgribulită.
-Bine te-am găsit, fată bună! Eu nu sunt nici zână, nici spiriduș. Mă numesc Inspirația și am venit să te ajut, îi spuse așezându-se lângă ea pe pat.
-Încântată să te cunosc! Eu mă numesc Dalma. Cu ce dorești să mă ajuți, căci nu am nevoie de nici un ajutor? îi replică simplu fata.
-Cum nu ai? Adineauri, tocmai te întrebai care este cartea sufletului tău și nu ai găsit nici un răspuns. Îți voi da unele explicații referitoare la Cartea sufletului, o lămuri zâna cu blândețe.
-Te ascult cu atenție și plăcere, îi zise fata fixându-și privirea asupra zânei.
-O carte a sufletului nu poate fi oricare roman din vasta ta bibliotecă. Ea trebuie să fie o creație a minții tale, scrisă cu tot sufletul pentru sufletul tău, iar dacă mă ai pe mine alături și pentru cei din jurul tău. Cartea sufletului reprezintă o armonizare a minții cu sufletul sau  cu inima ta. Mintea își găsește întotdeauna pace, liniște și odihnă în inimă. Toți marii creatori au devenit conștienți de aceste lucruri, când și-au așternut rândurile sau acordurile muzicale pe hârtie.
-Dar eu nu mă pot compara cu marii creatori, îndrăzni fata să o întrerupă. Eu am scris câteva compuneri pentru la școală, iar în rest am citit.
-Nici să nu te compari cu nimeni, îi spuse pe un ton categoric Inspirația. Dacă vrei să ai cu adevărat o cartea a sufletului va trebui să depui acest efort, creându-ţi cartea sufletului. Crezi că știu ceilalți scriitori, oricât de mari sau buni ar fi, ceea ce este pe placul sufletului tău? Nicidecum!Îți voi şopti, când te vei hotârâ să începi Cartea sufletului, ce și cum trebuie să îți așterni gândurile, visele. Aș dori ca acest lucru să rămână taina noastră, fiindcă oamenii nu sunt întotdeauna binevoitori cu valorile, indiferent de vârsta acestora. Spunea cineva că valoarea nu vine odată cu trecerea anilor, și cred că așa stau lucrurile.
Aici gingașa zână făcu o pauză. Pe fată o chinuia gândul scrierii cărții sufletului.
-Când voi fi pregătită să încep „Cartea sufletului”, cum te pot chema? întrebă stingherită fata.
-Nu trebuie să faci mare lucru, doar te așezi la masa de scris și îţi așterni gândurile pe hârtie. Dar ține cont: să o faci din tot sufletul, cu toată ființa ta minunată, nu așa oricum. Ai înțeles ce ți-am spus mai înainte, da? Vei realiza și tu cu timpul ce va trebui să faci, încheie zâna pregătindu-se să plece.
-Mulțumesc frumos pentru sfaturile și explicațiile tale! spuse fata.
Zâna se evaporă, de parcă nici nu ar fi fost vreodată în acea cameră. Fata rămase puțin uimită, dar știa din cărțile citite că astfel de lucruri se puteau întâmpla.
Anii trecură peste Dalma, fata ce discutase cu Zâna Inspirația. Se îndrăgosti, deveni soție și mamă iubitoare, dar cărțile își păstrară locul lor de prieteni ai sufletului. Aproape uitase de Cartea sufletului, când într-o noapte visă cum își scria propriile gânduri. Avea la tâmple fire argintii, pe care nu se ostenea să le ascundă, considerându-le podoaba vârstei sale. Visul deveni realitate. Avea Cartea sufletului terminată, când plecă spre o altă lume mai bună. Surâsul de pe buze le demonstra tuturor, cât de mulțumită fusese.
~ Iubesc, am curaj și mă tem.
Reclame

4 gânduri despre „Cartea sufletului

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d blogeri au apreciat asta: