Rânduri

Privea cerul albastru sticlos de la fereastra biroului său. Nu mai erau decât câțiva norișori plumburii, ce nu păreau să mai aducă vreo ploaie. Erau doar niște umbre a furtunii, care fusese noaptea trecută. Un oblon masca priveliștea dinaintea lui, dar acest lucru nu îl deranja prea mult. Considera fiecare clipă petrecută departe de biroul său o pierdere de timp, o risipire dăunătoare.
Vroia să se întoarcă la scris, la acel personaj creat de el. Se gândea câtă inocență să dea acestui erou din rândurile sale.
Așezat pe scaunul înalt recitea fiecare rând, deja așternut pe hârtie. Îi plăcea să își corecteze scrierile, dându-le profunzime. Își dorea ca scrisul său să fie desăvârșit, însă realiza că vroia mult într-un timp scurt. Nu era de mirare că primea critici.
-Așadar, voi da un nume persoanei care este eroul principal. Ce-ar fi să îl fac un bulgar bogat ce călătorește și prin România? se întrăbă nehotărât. Vreau să dau eroilor din rândurile mele tot ce își doresc. De fapt, ceea ce bănuiesc că și-ar dori. Sunt asemeni Creatorului, un mic creator, își spuse el. Microcosmosul devine macrocosmos. Fac pentru personaje, ceea ce face și El pentru noi oamenii.
~ Devenim ceea ce credem că suntem. ~
Text scris pentru jocul celor 12 cuvinte.
Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: