Povața

Într-un deșert trăia un pustnic smerit. Dobândise această virtute: smerenia, urcând trepte care se aflau drept în inima sa mare și frumoasă. Își clădi într-o stâncă un fel de adăpost, care era inaccesibil pentru alții. Într-o zi apăru pe neașteptate în gura stâncii un tânăr înconjurat de un aer pur. Avea un zâmbet cald, iar ochii emanau disticție divină. Pustnicul îl fixă drept în ochi și își dădu seamă că venea pe altă filiație decât el. Îl invită printr-un îndemn larg să ia loc unde găsea de cuviință, cerându-și iertare pentru sărăcia în care trăia. Tânărul îi spuse cu voce blândă -Sărăcia nu este un lucru pentru care să îți ceri iertare. Uneori, ea poate fi o comoară. Ea îți crește, adesea, gradul de evoluție. Pusnicul se rușină de vorbele tânărului. Era o repunere a valorilor într-o altă ordine, ceea ce îi spunea tânărul, aceste valori pe care uităm să le ierarhizăm cum trebuie. De multe ori avem nevoie de o îndrumare, de care nu prea ținem cont, în privința valorii. Bieți ignoranți ce suntem!
~ Dă valorii locul ce i se cuvine. ~

Text scris pentru 12 cuvinte

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.