Bradul meu

Vindea de dimineață brazi şi înghețase de frig. Era a treia zi, de când venea cu marfă în piață și pentru primul an. Avea nevoie de bani, fiindcă nu mai intrase la buget în acest an. Anul trecut avusese nişte probleme de sănătate și nu se putuse concentra să aibă note bune. Acum, își revenise și profita de această ocazie ivită pe neașteptate. Un coleg mai mare îi oferise posibilitatea de a vinde brazi. Ajuta doamnele mai în vârstă să aleagă brăduți frumoși.

 Inițial nu fusese de acord, deoarece era împotriva tăierii brazilor. Nu prea avusese loc pentru principiile sale, făcând un compromis.

Ajuns în pragul ușii văzu un plic, ce semăna cu o felicitare de Crăciun. Se întrebă cine ar putea să îi trimită lui o felicitare cu urări.

Nerăbdător o deschise și rămase surprins când citi:  „Dragul Moșului, îți scriu tocmai ție, chiar eu Moș Crăciun, pentru că meriți. Anul acesta ai făcut doar lucruri bune și nu mi-ai cerut nimic în schimb. M-am gândit să îți dăruiesc tot ceea ce nu mi-ai cerut, dar ai meritat. În primul rând, vei avea parte de o sănătate deplină pentru a-ți continua studiile, banii necesari, o iubită care să te înțeleagă, bucurii mici și dese, toate dorințele tale să se împlinească şi să ai încredere în tine însuți. Cu dragoste, un moș uitat de ani și oameni”.

„Poate, moșul are dreptate. Cine se mai gândește la el, după ce își primește cadourile? Toți îl uităm pe sărmanul Mos Crăciun.”

Peste ani când tânărul a devenit om la casa lui, respecta Sărbătoarea Crăciunului, amintindu-și de scrisoarea moșului cu mult drag, dar și nostalgie.

-De ce nu suntem toți copiii de Crăciun? Eu îl iubesc pe Moș Crăciun, pentru că dăruiește necondiționat, așa cum noi oamenii am uitat demult să o facem. Te iubesc moșule!

Text scris pentru Jocul celor 12 cuvinte.