Zborul

Undeva, cândva, în această lume amăgitoare, trăia într-o zonă muntoasă un derviș cerșetor care căuta libertatea și pe Dumnezeu. Era îmbrăcat în haine zdrențuite, dar Condoraceasta nu conta pentru el. Avea aproape 40 de ani, era înalt și slab, ca orice derviș. Mânca când avea prilejul să treacă prin vreun sat sau orășel ce i se oferea. Lui îi plăcea mai mult singurătatea, iar acest fapt nu îi scoatea în cale prea des mâncăruri, doar fructe, ierburi, rădăcini. El se mulțumea întotdeauna cu ce găsea de mâncare. De cele mai multe ori, dormea sub cerul liber, învelit cu o manta veche.

Când era liber, parcă nu îi lipsea nimic: nici hrană, nici veșminte, nici făpturi omenești care să îi fie alături. Libertatea era cea mai minunată stare de spirit, pe care o putea trăi o ființă umană, credea el. Era liber să aleagă orice îi făcea bine și acest fapt reprezenta mare lucru. Nu era dependent fizic sau afectiv și prețuia aceste lucruri enorm. Într-o zi, intră într-un sat mic și văzu copii jucându-se. Mama lor îl găzdui și ospeți cum se cuvenea. În casa femeii, zări un bărbat suferind și întrebă dacă le putea fi cu ceva de folos. Femeia îi zise că dacă era amabil, ar putea a doua zi dimineață să îl scoată să vadă zborul condorului. Aceasta îi făcea soțului ei atât de multă plăcere, încât le-ar rămâne recunoscători. Bărbatul auzi din pat discuția și îi spuse dervișului, că atunci când vedea că trece un condor se simte ca și când ar fi sănătos, iar aripile păsării l-ar purta peste culmile munților. Când auzi mărturisirea omului, simți că el are cătușe la mâini și picioare, deoarece el nu simțisetât de profund libertatea. Îi era rușine de acel om, care deși nu avea membre tinjea după zborul condorului. Se apropie de bărbat și cu lacrimi în ochi îi promise că atât timp cât va mai trăi și va fi în putere îl va duce zilnic să zboare și el măcar cu gândul. Dimineață îl scoase afară, iar bărbatul se bucură atât de mult, încât simți cum se înalță lângă pasăre și într-adevăr zboară ca și condorul. Experiența zborului este fascinantă. Îți cresc aripi și începi să te simți pasăre…sau altceva…

~ Nu trebuie să fii pasăre pentru a zbura, dar trebuie să fii liber ~

Text scris pentru Jocul Cuvintelor

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s