Simfonia de gheață

Eva era așezată comod pe patul din dormitor, citind o carte cumpărată recent de la chioșc. Avea un teanc considerabil lângă ea, dar niciuna nu îi fusese pe plac.

„Cum să citesc cărți a căror acțiune se petrece primăvara, vara sau toamna când afară se aude, parcă, cum se depun fulgii de nea peste poleiul ce era ieri ca un luciu? Dacă m-aș așeza la fereastră, aș auzi simfonia zăpăzii în această tăcere.”

Urcase la etaj, deoarece întotdeauna fugise de gălăgia de la parter făcută de frățiorii ei gemeni născuți de vreun an. Mai era și sora ei cu doi ani mai mică decât Eva, „o mucoasă ce nu vrea să învețe”, o caracteriza enervată pe sora sa.

Camera de la etaj era spațioasă, luminoasă, frumos decorată după gusturile rafinate ale mamei ei. „Să văd cum se descurcă în situația aceasta eroina din carte, își zise Eva vădit curioasă.”

Era vorba de o adolescentă cam de 16 ani, care se îndrăgostise de un coleg, despre care colegii ei spuneau că este vampir, însă Eva nu credea că un băiat atât de delicat și înzestrat cu cu atâtea calități putea fi vampir.  „Și doar băiatul îi mărturisește că ce auzise ea era doar un mit, murmură Eva aproape revoltată de nedreptatea ce i se făcea eroului cărții.”

Eva continuă să citească. Citi o vreme, până când se lăsă întunericul afară și în odaie.

Se duse către fereastra înghețată și lipindu-și nasul de geamul rece se gândea cum este să vezi zăpadă doar la televizor. Afară se depusese un strat fin de nea de cealaltă parte a ferestrei.

Își propuse ca a doua zi să meargă la Operă, chiar dacă era frig, iar zăpada era atât de periculoasă pentru ghetuțele ei elegante, cu tocuri.

Avea să îl ia pe Raul cu ea să o însoțească. Raul era un coleg care îi făcea curte de un timp și credea că abia așteaptă ocazia să meargă cu ea.

Se uită la ceasul fosforescent de pe noptieră și văzând că nu este nici ora 19.00 luă telefonul mobil și formă numărul lui Raul. Când îi auzi vocea acesta îi răspunse cu un glas ca miere de albine. Eva îi spuse ce dorea de la el, iar replica fu cea dorită de ea. Aveau să meargă peste două zile la Operă, oricum ar fi vremea. Raul nu rată prilejul să o complimenteze. Închizând, Eva se trânti visătoare pe patul pufos. Coborâ la cină, când se auzi strigată.

Peste două zile, Eva și Raul se întorceau prin zăpadă către casa Evei. Raul voise să o aducă cu mașina lui cea nouă, dar Eva ținuse morțiș să meargă pe jos. O durea teribil de tare capul.

Îi spusese să nu ia bilete la acel concert de Wagner, însă lui Raul nu îi păsase la ce concert mergeau, important fiind simplul fapt că o însoțea pe Eva la Operă. Ea citise despre muzica marelui Wagner că ar da dureri de cap, pentru că însuși compozitorul suferise de ele, iar Eva credea că le transmite celor ce îi ascultă muzica.

Acum, Raul încerca să își dreagă greșeala, vorbindu-i despre frumusețea acelei seri.

Nu știu cum, dar Eva se trezi căzută, iar Raul era îngrozit de spaimă să nu-și fi rupt sau luxat vreun membru superior sau inferior.

Îi spuse năucit că nu trebuia să își fi luat ghetuțe cu tocuri atât de înalte. Eva îi replică furioasă „Mai bine ajută-mă să mă ridic, că nu nimic slavă Domnului!.”

Raul o ridică pe Eva, insistând să o ducă la Urgențe pentru a-i face medicii radiografii la gleznă. Eva refuză categoric, arătându-i glezna fină care nu avea nimic. Acceptă, în schimb, propunerea de-a lua un taxi, care să îi ducă acasă la Eva mai repede.

Sosiți la Eva acasă, Raul îi puse pe toți la curent cu neînsemnatul accident al Evei. Ea urcase în dormitor, deja, lăsându-și colegul să vorbească cu mama ei. La etaj alături de dormitor se afla o baie, unde se duse Eva cu lengerie curată, pentru a se schimba după baie. Peste o oră se dădea cu parfum în fața oglinzii. Se gândea că Raul nu plecase, fiindcă îi auzea râsul și vocea care nu se sătura să povestească. „Doamne, guraliv mai este omul acesta. Și durerea de cap tot de la el mi se trage, zâmbi palid Eva, întinzându-se pe pat în întunericul încăperii.” Ar fi dorit să fie primăvară sau toamnă, iar ea să fie sub cerul înstelat al nopții, fără să audă simfonia de gheață a iernii.
~ Fără întuneric, nu vedem stelele. ~

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.