Dor de primăvară

Îmi este foarte dor de primăvară, de acest anotimp dulce plin de înnoire a vegetației. Mai avem de așteptat, totuși, destul.

M-am gândit să vă scriu o poveste pentru a face acest pas spre primăvară și pentru a vă împărtăși ceva ce pe mine m-a înduioșat.

V-am scris o mulțime de povestioare, dar ca aceasta nu a fost niciuna, cred eu.

Înainte de-a înmuia tocul de scris în călimară aș dori să vă mărturisesc faptul că povestea este o declarație a unui prieten virtual, care este un om deosebit, cu o trăire a simțului sacru și a credinței în lucruri magice.Vocea sa  caldă mi-a relatat o întâmplare de astă toamnă.

A avut doi porumbei, care iubindu-se au dat naștere unui pui de porumbel. Acesta stătea într-o cameră veche și nevrând să-l deranjeze, până a crescut a avut locul său. În acel loc, unde a stat puiul de porumbel era mireasmă de mir  în tot acel binecuvântat timp.

Se întreabă: „de unde mirosul acela? Cum să nu crezi în magia credinței?”

Simțea totul   ca pe o atingere divină venită parcă să îl mângâie si să îl asigure că Dumnezeu e în viața lui şi a familiei sale.

Dumnezeu a trimis porumbelul ca o solie a dragostei Sale.

În timpul rugăciunilor sale, revine atingerea Divină. Mireasma sfântă îi mângâie sufletul exact ca în acele zile de toamnă.

~Rugați-vă neîncetat!~

 

Unui prieten care poate deveni o Voce a Adevărului și Conștiinței.

Text scris pentru o nouă  ediție a jocului cuvintelor.