Când soarele zâmbește

În dimineața aceea soarele zambea printre picurii de ploaie, exact ca atunci când Dumnezeu hotarî ca viața ei să se schimbe, vindecându-o. Gândurile  batrânei Daria s-au întors către  Călin şi Sabine cei care au vegheat-o atunci si nu au renunțat.

Picăturile de ploaie se auzeau căzând ritmic pe tabla de afară. „Ce vreme îngrozitoare pentru reumatismul meu, șopti bătrâna, croșetând în fotoliul său.” Gândurile îi erau departe de orașul bătut de ploaie, în alte vremuri. Isi aducea aminte şi acum povestea acelor zile, aşa cum ii relatase Sandine.

Pășea cu grijă pe zăpada topită să nu alunece. Plecase mai devreme cu aproape 20 de minute pentru a ajunge la timp la întâlnirea cu prietenul ei Călin.

Sprijinit de un copac, Călin o aștepta nerăbdător să intre în cofetăria ce se afla aproape de locul, unde stabiliseră să se întâlnească.

Sabine era străină de oraș și țară. Venise aici să studieze vioara cu un profesor renumit la Conservator, dar și în particular. Studiul îi lăsa puțin timp pentru distracții. Călin era student la medicină și o înțelegea, fiindcă avea și el multe preocupări, ce nu îl prea lăsau nici să respire.

Îl cunoscuse pe Călin la o lansare de carte, iar de atunci ieșeau de două, trei ori pe lună la diverse evenimente culturale sau pur și simplu de dragul conversației la o cafea sau o prăjitură. Sabine nu era deosebit de sociabilă, însă Călin făcea excepție.

-Bonjour Călin, salută Sabine când ajunse.

-Sărut mâna, dragă prietenă, îi răspunse politicos și prietenos Călin. Eu sprijin copacul acesta de mai multă vreme, deoarece am sosit devreme de la cursuri și nu am mai trecut pe acasă. O, dar ce elegantă ești astăzi, exclamă el prefăcut surprins, căci era obișnuit să o vadă aranjată.

-A venit primăvara, nu? Trebuie să intrăm și noi într-un proces de înnoire, așa cred.

-Bineînțeles, Sabine, îți împărtășesc părerea. Ciudată primăvară, ce spui?

-Nu ai vrea să intrăm în cofetărie, că înghețăm de tot? îi zise Sabine, cu buzele tremurânde.

-Scuză-mă, am uitat unde ne aflăm. Nici nu este de mirare cu o prezență plăcută ca a ta.

Așezați la o măsuță mai în spate cei doi prieteni își comandară câte o cafea, iar acum fiecare dintre ei aștepta ca celălalt să înceapă discuția, cedându-și întâietatea. În cele din urmă, Călin sparse tăcerea spunându-i : „Doamnele primele”. Sabine zâmbi și îl întrebă cum merge facultatea. Ultima oară îi povestise un caz aparte și era curioasă cum evoluase.

– Cazul copilei a evoluat frumos până ce a survenit o emoție puternică în existența ei. Acum este într-un impas și nu vedem nicio ieșire. Pe zi ce trece este mai vulnerabilă. El se uită în pământ timp îndelungat, fără să fie în stare să continuie subiectul. Spera din tot sufletul ca Sabine să înceapă să vorbească despre altceva, simțind că este pus în dificultate, dar ea era prea curioasă și pe un ton înțelegător îl rugă să continue.

-Ce pot să îți zic Sabine? Că ne simțim neputincioși și doar o minune o mai poate salva pe această drăgălașă copilă? Dacă ai vedea ochii ei strălucitori, întrebându-ne când se va putea juca și ea cu ceilalți copii, iar noi dându-ne coate să răspundă alt medic rezident. Colegele mele sunt cu lacrimi în ochi, când o văd. O colegă mi-a spus că se roagă mereu pentru Daria, copila suferindă.

– Da, foarte înduioșător, spuse Sabine înlăcrimată. Aș dori și eu să o văd să îi duc jucării, se poate?

-Cred că se poate, dar fetița este extrem de sensibilă. Nu trebuie să te vadă plângând, că începe și ea să plângă sau râzând. Nu are voie să încerce emoții pozitive sau negative puternice. Este greu pentru un copil să treacă prin așa ceva. Înțelegi? -Într-adevăr este dificil, confirmă Sabine. Rugăciuni scurte ați învățat-o? întrebă ea. Eu o voi învăța să vorbească cu Iisus ca un Prieten, adăugă Sabine cu entuziasm.

Zilele treceau mai încet, mai repepe, însă starea Dariei rămânea aceeași, nici mai bună, nici mai rea. Sabine mergea cu regularitatea la copilă în spital, chiar dacă nu avea mult timp liber. Daria se obișnuise cu vizitele Sabinei. Se împrieteniseră repede una cu alta și vorbeau ca două prietene vechi.

În ziua când Sabine veni la Daria, afară ploua cu găleata.

-Uf, credeam că nu mai ajung astăzi, zise Sabine scuturându-și pelerina de ploaie. Cum se simte Daria? îl întrebă pe Călin.

-Nu prea bine. Are dureri mari la membre și este agitată, îi replică Călin îngrijorat.

Sabine se așeză în genunchi lângă patul copilei și începu să se roage cu spatele la ea, fiindcă știa că orice lacrimă o panica pe Daria.

Stătu până se întunecă în genunchi rugându-se cu tot sufletul. Ploaia se oprise demult, iar pe cer se vedea ici-colo câte o stea ce strălucea puternic. Daria dormea un somn profund și zâmbea dulce.

Călin îi spuse că are impresia că se simte mult mai bine. Nici el nu se îndura să plece acasă.

Pe la miezul nopții, Daria se trezi zâmbind cu chef de joacă.

-Sabine, nu mă mai doare nimic. Prietenul nostru Iisus m-a vindecat sunt convinsă, murmura copila spre surprinderea adulților.

-Bine, draga mea, acum dormi, îi șopti Sabine. Daria adormi din nou până dimineață.

Călin fu pus la curent cu cele spuse de Daria. O echipă de medici îi făcură toate analizele copilei și rămaseră uimiți când ele ieșiseră mai bine ca niciodată.

-A răsărit soarele și zâmbește, exclamă bucuroasă Daria.

Toți îi zâmbeau copilei vindecate atât de miraculos și mulțumeau lui Dumnezeu, pentru că fusese acolo unde trebuie, când aveau nevoie de ajutor.
***

-Ce minunat am fost vindecată atunci, spuse ca pentru sine bătrâna și îi mulțumi iarăși lui Iisus Care o însoțise toată viața.

~ Trăiește viața ca pe un miracol. ~

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.