Labirintul

 Mergea printre oamenii grăbiți abia târându-și picioarele.
Avusese o noapte albă, deoarece petrecuse cu prietenii. Ieșise la pensie și dăduse un cockteil. Acum era mahmur de somn și de oboseală. Trebuise să își ia pâine, fiindcă vroia să își facă niște sendvișuri. Prietenii mâncaseră și băuseră tot ce avusese. Soție nu mai avea de aproape 20 de ani. Îl părăsise pentru unul mai tânăr cu vreo zece ani decât ea, însă rămăsese după scurtă labirint1_20561befcavreme singură. Singurul lor fiu, murise într-un accident de mașină. Singurătatea nu era pentru el decât un drog sau ceva care îl ținea activ, deși acum era un tânăr pensionar, căci avea doar 55 de ani.
 Cumpără pâine și alte fructe de sezon și se îndreptă spre casă. Locuia într-un apartament cu două camere. Reușea să le întrețină destul de bine. Din când în când, venea la el o femeie de vreo 50 de ani care îi fusese colegă de facultate. Se înțelegeau bine, având multe subiecte comune de discutat. Pentru a ajunge în apartament, trecea printr-un labirint întortocheat de care se temea. Avusese loc o crimă în acel labirint.

Crima fusese făcută de un specialist în aceste lucruri, căci nu lăsase nicio urmă. Colega lui se nimerise să plece, tocmai când veniseră cei de la medicina legală și se speriase.

 În aceea seară, urma să vină fosta colegă pentru a sta de vorbă.

 

Ajuns acasă cu toate cumpărăturile, se odihni jumătate de oră, apoi începu să facă mâncarea pentru cină. Era nerăbdător să vină Ada, căci așa se numea fosta colegă. Îl prinsese în ultimul an de facultate, doar atât. Când toate erau gata, sosi și Ada. Era elegant îmbrăcată, ca de obicei, și adusese o sticlă de vin vechi. După ce mâncară, vinul pică tocmai bine la conversația lor.647225m2_ts

Ada se așeză în cel mai comod fotoliul și aprinzându-și o țigară spuse:
-Observ, că este mai curat la tine decât la mine. Cum reușești?
-Ei, glumești, dragă Ada. Nu fac nimic deosebit, pur și simplu nu fac deranj. Logic să fie curat, nu?
-Ai dreptate. Când am intrat în bloc, prin labirint se auzeau zgomote ciudate, îi zise, părând afectată și cerându-și scuze că a schimbat subiectul.
El își dădu seama că nu era deloc preocupată de zgomotele ce pretindea că le auzise. După părerea lui, voise să vorbească despre labirint și crima misterioasă ce avusese loc acolo.
-Dar, parcă, te speria crima din labirint. Te-ai făcut curajoasă, așa dintr-odată?
– Mă sperie doar gândul crimei. De ce râzi de mine? se arătă ea ofensată.
– Nu râd de tine, nici nu-mi trece prin cap astfel de lucru.
Ada se strâmbă ca un copil nătâng și începu să tușească de la fumul de țigară.

 

– Tu știi ce s-a întâmplat de fapt în acea seară târzie? îl întrebă Ada cu cea mai inocentă voce. Când am ieșit de la tine, am văzut…și se întrerupse, întorcând capul către perete.
-Parcă, spuneai că nu ai văzut pe nimeni, nimic. Ei, cum rămâne doamnă? Ai mințit tot timpul. Am bănuit acest lucru. Chem Poliția, Ada. Se îndreptă spre telefonul fix și spuse care era situația.

Ada scoase un revolver mic, dar era prea târziu. Curând, soseau polițiștii. Încercă să pară relaxată, însă mușchii feței i se vedeau încordați. Când i se puseră cătușele, îi aruncă o privire răutăcioasă.

-Biata de ea, zise el în urma femeii. Ce viitor o așteaptă…

 

Text scris pentru Jocul cuvintelor

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.