Discul

Ridică absent placa de vinil, de pe același vechi pick-up, trăgând aer proaspăt în piept și oftând, doar el știa de ce.
006m053L_SbÎl durea piciorul și se deplasa cu greu prin apartament sau printre cărțile sale dragi, într-adevăr singurele prietene. Alifia, pe care o folosea pentru ameliorarea durerilor, se terminase și se gândi că un amic l-ar putea ajuta să cumpere alta, dar muzica pe care continua să o asculte, fiind ahtiat după Mozart, îi alina suferința si il facea sa simte cum ii venea usor a se afilia cu trairile compozitorului.
Trebuia să își mărturisească sieși că nu mai era atât de ager la mers, ci dimpotrivă pasul îi era alene. „Sunt aidoma unui moșneag” își zicea în momente de cumpănă, dar continua să lupte cu viața, nedepunând armele.
Își dorea cu ardoare să își revină, căci era atât de tânăr, fără să fie ambigu în dorința sa. „Nu voi lăsa ancora, să cadă în adâncul oceanului, atât timp cât voi trăi,”spunea tânărul, ascultându-l pe Mozart și meditând la destinul lui, la creațiile lăsate moștenire de micul Mozart.
Text scris  pentru jocul gazduit pe blogul lui Cartim.
Reclame

Un gând despre „Discul

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.