Dansul lalelelor

Mergeau încet pe vechea alee din fața casei, bunica fiind sprijinită de Ada, tânăra superbă, care făcea furori printre tinerii de seama ei.
Tânăra fată ar fi luat-o la fugă, prin iarba deasă și mătăsoasă, însă nu își putea lăsa bunica, fiind o fire responsabilă.
Era studentă în ultimul an la Medicină, iar bunică-sa se mândrea cu ea. Între bunică și nepoată se înfiripă un dialog pe tema lalelor din grădină.
-Ce frumos dansează lalele, din partea stângă a grădinii, parcă ar fi micuțe balerine, exclamă entuziamată Ada.
-Da, îi răspunse bunica, cu ochii mijiți din cauza soarelui primăvăratec, care arde totuși.
-Este abia aprilie și iată ce soare. Mie nu-mi place soarele, dar acestuia îi permit să mă „prăjească”, glumi bunica, tușind apoi.

31124403_2143560135658849_4801057026014746803_n

-Nu ți-a trecut tusea aceasta păcătoasă, se îngrijoră Ada?
-Lasă tusea mea de bătrână, și mai bine spune-mi cum merg cursurile, că ești mâine, poimâine absolventă. Unde vei face rezidențiatul? se interesă ea curioasă.
-Nu știu, deocamdată. Mai bine, să ne bucurăm de priveliștea aceasta splendidă, ocoli Ada răspunsul cu abilitate.
Gândul Adei zbură la examenul ratat, și la noaptea petrecută cu Alin, un rezident la ginecologie, care îi scosese fătul, după ce o lăsase însărcinată. Acum, nu mai putea avea copii, iar acest lucru o măcina. „Ce bine ar fi, dacă aș putea vorbi despre aceasta cu bunica. Mama nu a înțeles, cum stau lucrurile, cât îl iubesc…” Tânara reuși să își mărturisească sieși că îl iubea pe „nemernic”, cum îi spunea mama sa lui Alin.
După multe frământări, Ada se hotărâ să îi spună totul bunicii, fiindcă o întrebă bătrâna.
-Ada, fata bunicii, cum te înțelegi cu prietenul acela al tău? Maică-ta a reușit să îl accepte, că știu că nu prea se împăcau? se încruntă bunica.
-Dar de unde știi dumneata toate acestea? Nu-mi amintesc, să fi vorbit vreodată de Alin.
-Ei, și tu acum! Totul se află pe lumea aceasta, fată dragă.
Roșie ca petala uneia dintre lalele ce dansau în fața ochilor ei, Ada îi spuse bunicii adevărul, despre mama ei și ea, despre Alin și incidentul neplăcut cu copilul, despre iubirea ei neîmpărtășită pentru el, totul.
Apoi izbucni în lacrimi, iar bunica o luă în brațe, consolând-o cu cuvintele sale calde.
Ar fi vorbit mult cu bunica sa, ar fi admirat în continuare dansul lalelor, dar o ploaie începu pe neașteptate.
Oricum, Ada avea de învățat pentru examenele care se apropiau. Își luă rămas bun de la ea, promițându-i că o va vizita curând. Cu o îmbrățișare caldă se despărțiră.

„Fata aceasta nu are parte de înțelegere și iubire”, concluzionă bunica îngrijorată.
„Pe vremea mea, altfel stăteau lucrurile” își aminti ea.” Cât respect exista și câtă iubire reciprocă, între semeni. Toate s-au dus, și este păcat…”.
O lacrimă se prelinse pe obrazul bătrân, ridat de ani și suferințe…
Primăvară unde te duci?

Text scris pentru jocul cuvintelor

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.