Regăsirea

 Îmi pierdusem, probabil, pentru totdeauna orice amintiri.
Trecutul se ascunsese sub un văl, și nu mai aveam noțiunea timpului. Treceam prin viață
asemeni unei năluci, neștiind de fapt cine sunt sau încotro mă îndrept. ÎÎntr-o zi, câțiva tineri au trecut pe lângă fereastra deschisă a camerei mele, vorbind despre cărți de literatură. În ochii lor, se zăreau, deși nu îi puteam vedea decât puțin, câte o scânteie divină. Am coborât greu pentru a-i prinde din urmă. Cineva îmi șoptea parcă, că împreună cu aceștia voi găsi calea, pe care trebuia să o urmez de acum încolo. Sufletul mi se revolta spunându-mi că sunt doar niște tineri, ce nu mă pot ajuta, pentru a-mi îndeplini visul.
Au început să râdă, zicând că mă cunosc, dar nu m-au întâlnit niciodată.
-Ne pare bine de cunoștință. Am rămas uimită de turnura, pe care o luase situația. Eram atât de bucuroasă, că vremurile trecute apuneau așa frumos. -Sunt încântată, dragii mei, am șoptit…

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.