Nu te părăsi!

Aleea principală era pavată cu piatră cubică. Alma Ionescu se întorcea acasă, pășind pe covorul moale format din frunze veștede ,arămii. Îi plăcea această moliciune, ce îi făcea pasul ușor, lent.

Nucul bătrân din fața casei avea și el culoarea și aroma toamnei.

„Alma, nu te părăsi! Ai grijă de sufletul tău,”auzi ea în spatele său, brusc, fără a fi avertizată.
„Ce poate fi acesta? Cum adică să nu mă părăsesc”, se întreba uimită.
În zadar filosofa Alma, căci nu găsea niciun răspuns la întrebările sale.
Intră în casă, strecurându-se să nu fie auzită de familia sa. Nu se împăca cu Vlad, fratele său, despre care toți spuneau că este îngâmfat, chiar și colegii de facultate îl evitau, mai ales fetele. Vlad era student anul III la medicină, dar nu prea frecventa cursurile. Părinții erau supărați pe el și îl certau, însă lui Vlad puțin îi păsa ce ziceau aceștia.
Alma era diametral opusă fratelui său. Elevă în ultimul an la liceu, învăța foarte bine, citind mult, se pregătea să dea la Facultatea de Filosofie.
Cu colegii se înțelegea de minune.

Auzi, din nou, vocea invizibilă și necunoscută, care îi poruncea aproape, să nu se părăsească.
„Cum adică? Vrei să mă lămurești?” întrebă Alma surprinsă.
„Alma, orice ar fi rămâi tu însăți, nu te părăsi!”

„Dar eu mă părăsesc? ” întrebă Alma un ecou ce fusese al vocii neidentificate, încă.
Preț de un timp, Alma uită de sfatul vocii și făcea cam totul invers. Uneori, se părăsea de-a binelea. Era de nerecunoscut și nu avea nici un motiv să nu mai fie ea însăși.
Într-o seară, pe când aveau musafiri, mama ei a trimis-o la supermarket să cumpere zahăr și vanilie pentru prăjitura neterminată, însă Alma nu a vrut să se ducă, spunând că are teme pentru a doua zi.

-Pe leneșul de Vlad de ce nu-l trimiți? El nu are nimic de pregătit pentru mâine, adăugă Alma furioasă.

-Vlad ține companie oaspeților. De ce ești nedreaptă Alma?

-Tu vorbești de nedreptate mamă? strigă Alma nervoasă, aruncând șervetul de bucătărie pe geam.
Din acea seară Alma nu a mai vorbit cu mama sa mult timp. Nu mai respecta și nici nu mai iubea pe nimeni, până când într-o zi apăru vocea spunându-i:
„Ce ai făcut Alma? întrebă vocea. Eu te-am sfătuit să fii tu însăți și mai ales să nu te părăsești, căci vei da de greu şi nu îți va fi prea bine. Pentru neascultarea ta va trebui să pleci departe, într-o lume săracă străină ție.” Alma începu să plângă.
Nu știa ce să facă, unde să își îndrepte pașii. Un moment se gândi să meargă la mânăstirea din deal, unde cunoștea maicile.
Își strânse câteva haine și o porni spre mânăstire. Admira natura, gândindu-se ce avea să îi spună maicii starețe, care era o femeie severă și autoritară.

„Oricum, nu voi putea ascunde adevărul, pentru că o știe prea bine pe mama.”
Ajunse pe deal la mânăstire și bătu la poarta imensă din lemn. Îi deschise o maică între două vârste, care ațipise pe scăunelul de la poartă. Aceasta o strânse călduros în brațele largi, uimită că o vede.
-Alma, ce cauți aici? Vrei să te duci la maica stareță? Ți-o fi fost dor de ea, întrebă maica într-un tumult umoristic.

-Of, m-am certat cu mama, iar o voce stranie m-a trimis într-o lume străină.

-Dar aici ești ca la tine acasă. Mama ta te-a născut la noi, știi doar. Eu eram mică pe atunci, însă îmi amintesc de parcă ar fi azi, îi spuse visătoare maica.
-Am auzit ceva de la fratele meu. Și cu el sunt supărată puțin. Probabil, de aceea mi-a vorbit așa vocea.

-De când auzi tu voci, că nu ai zis nimic despre această voce? Mie nu îmi miroase a lucru curat, spuse maica supertițioasă.
-Hai la maica superioară, o întrerupse Alma.
Alma merse cu maica vorbăreață la maica Atanasia, stareța mânăstirii. Treceau prin culoare semiîntunecate cu mușcate la arcadele, ce dădeau spre curtea interioară și grădina cu trandafirii aproape ofiliți. Era începutul unei toamne frumoase, anotimpul preferat al Almei.

Culoarele erau curate și miroaseau a tămâia ce ieșea din chiliile maicilor aflate la rugăciune.

Bătu sfioasă la ușa maicii Atanasia, care era o femeie inteligentă, cu trăsături asprite de nopțile lungi, în care stătea afundată în rugi. Alma înaintă către maica stareță, tușind pentru a se face observată.
Ridicând capul dintre hârtii maica stareță întrebă pe un ton absent și ostenit: -Ce s-a întâmplat?

-Maică, iertare, că vă deranjez, însă eu aud o voce care îmi spune „Nu te părăsi.” Ce poate însemna acest lucru? M-am certat cu mama și fratele meu.
-Tocmai, aceaste neliniști constau în părăsirea de sine. De ce nu îți păstrezi pacea sufletului? Spui rugăciunea inimii și nu te vei părăsi, o lămuri maica stareță.
În timp ce maica stareță vorbea cu Alma, la ușa cancelariei se auzea mama Almei discutând cu vocea, care luase chipul unui tânăr luminos, ce parcă venise din altă lume mai bună.

-Alma este fata mea, desigur, se putea auzi prin ușa întredeschisă.

-Atunci, de ce nu vă împăcați? Ca mamă, ați putea să o educați frumos, încât să nu vă facă scenele acelea urâte, îi ținea lecții tânărul.
-Dar o iubesc pe fiica mea în felul meu.
Maica stareță puse capăt discuției. -Gata! Așa se comportă o fiică cu mama sa? Iar tu tinere explică-i Almei teoria ta.
Astfel, tânărul începu să își petreacă mult timp cu Alma. Atmosfera nu mai era tensionată, ci plină de iubire.

Peste aproape un an, Alma era total schimbată și împăcată cu familia, dar mai ales cu sine.
Tânărul îi spunea teoria despre respectul celor din jur și respectul de sine. Totul însemna respect și iubire. El îi spunea mereu NU TE PĂRĂSI. Într-o zi, îi propuse să se logodească cu el și îi promise că va fi fericită, însă Alma, rămasă pe gânduri, refuză.

„Dacă aș accepta, m-as părăsi pe mine.”

Text scris pentru Jocul lui Cartim

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.