Povestea mea


Nu-i uşor a scrie o poveste, dar nici greu, atunci când aceasta este o plăcere.


Stăteam cu fereastra deschisă, iar parfumul primăverii intra pentru noi, precum un balsam sufletelor.


Pe stradă doamna Talia era singura, cu tocuri, care ieși să își plimbe în liniște câinele

Talia avea un risc crescut de infectare cu noul virus, dar acest lucru îl păstra, oarecum, secret.Ne miram văzând-o, deoarece de obicei îl ruga pe Miki săducă afară.
Miki era prieten intim.
Făcu câțiva pași prin parc, trăgând câinele de lesa roșu aprins.


Pe lesă au încrustat „te iubim”,când l-au găsit abandonat într-un cufăr.

Era ca vai de lume, plouat, dar tare drăgălaș, când l-au luat acasă cu ei. Din curiozitate, scoase capul din vechiul cufăr, și îi putură vedea mai bine ochii catifelați, ce-i jucau în cap ca două mărgele.

Începură să facă haz de el, iar Talia îl luă în brațe, riscând să-și murdărească rochia elegantă, căci tocmai se întorceau de la o serată dansantă.


Deschidea ușa cu zâmbetul pe buze, și cu Denis după ea. Își amintea cu drag de a seară.


O umbră îi trecu pe faţă, atunci când își aduse aminte discuția avută cu Miki aseară.


„De ce spui că ar trebui să-mi pun lacăt la gură, că doar nu vorbesc mult sau aiu

-Am glumit, îi spuse Miki cu ton ridicat.”

„Nu mă mai iubește și o lacrimă se prelinse pe obraz. -Ham, ham..lătră câinele.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.