Priveam cerul azuriu, așteptând să apară câțiva nori, iar binecuvântata ploaie să ude, măcar puțin, pământul. Nu mai știam, decând nu mai picurase. Toată lumea despre iminenta secetă, oamenii spunând că Dumnezeu ne pedepsește, pentru că suntem păcătoși. Din neștiință, greșim uneori, însă greșelile se pot curăți prin sincera căință.
Personal, nu am crezut că Dumnezeu poate da cu bățul în copiii Săi, dar fiecare cu părerea sa.
De obicei, nu mă uit la televizor, dar ascult știrile la radio. Consider privitul la televizor o pierdere importantă de timp prețios.
În ziua aceea, am ascultat știrile, și am aflat că s-a declarat pandemie de Covid-19, în urma multor infectări și decese în întreaga lumea. Nu am trăit astfel de vremuri, până la această vârstă.
La început nu știam prea multe despre modul, in care vor decurge viețile noastre.
Mama mă proteja, dar tot îmi dădeam seama că nimic nu va mai fi ca înainte. Starea de urgență a impus măsuri, pe care nu-mi imaginam că le voi trăi.
Trebuie să stăm în casă, lucru care m-a afectat cel mai puțin, deoarece nu am ieșit de ani întregi la plimbare. Sora mea iese, când este nevoie pentru cumpărături, purtând mască de protecție și păstrând distanța. Ea lucrează de acasă, cum s-a înțeles cu angajatorul. Mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă, alții au plecat ilegal în străinătate, căutând unde să-și câștige pâinea.
De Sfânta Înviere nu s-a putut merge la biserică, dar am primit sf. Lumină și pască acasă. Nici acum credincioșii nu au acces la slujbe. Neputând ieși din casă, eu am ascultat slujbele la aparatul meu de radio. Am meditat și m-am rugat pentru pacea întregii umanității, găsind noi sensuri ale existenței ființei umane. Noua paradigmă în care trăim ne oferă șansa de-a da vieții un sens vertical, spiritual mult mai minunat.
La începutul pandemiei, mă temeam și am considerat că, faptul că acei chinezi sunt vinovați de suferința noastră, dar mă înșelam.
Acum, sunt convinsă că oamenii de știință vor găsi un tratament pentru acest virus perfid. Probabil, umanitatea trebuia să se purifice de toate relele făcute, înainte de-a fi prea târziu.
Știu un singur lucru: totul are un rost în Univers, și nimic nu-i întâmplător.
Un prieten mi-a povestit un film SF a cărui acțiune se petrecea în anul 2020. Se amuza teribil, când mă auzea mirându-mă. Era acum ceva timp, când se întâmpla aceasta.
Astăzi, mama a ieșit să pună puțină pâine la vrăbiuțe. Am văzut bucurie în ochii săi, după multe săptămâni de stat în casă, făcându-și de lucru prin bucătărie.
Eu nu înțeleg prea bine normalitatea lor, dar îmi dau seama că omul activ percepe altfel izolarea impusă.
Trăim cum putem această perioadă atipică pentru majoritatea, care se simte depășită de această situație. Just este că nu vom mai trăi ca înainte. Voi reveni peste un timp cu a 2 a parte.
Pur si simplu eu 